Ce spun despărțirile despre tine și felul în care iubești

Acesta nu este un text original. Este un extras mot à mot, dacă vreți copy-paste, din cartea Dominicăi Petrovai, Iubește și fii iubit(ă). O carte pe care o citesc încet, în tihnă, de parcă n-aș citi-o pentru relaxare ci pentru a mă pregăti de un examen. Ba chiar mi s-a întâmplat, deși nu sunt decât la pagina 50 din 300+, să mă întorc și să recitesc anumite capitole. Pentru aprofundare 🙂

Deci textul de azi nu e o recenzie – va veni și ea la momentul potrivit – ci e doar un teaser. Enjoy.

***

„Înveți multe despre tine din modul în care te desparți de cineva. Celor aflați în această situație le recomand „Cum să nu mori din dragoste”, cartea lui Walter Riso, specialist în terapia cognitivă, autor a numeroase texte foarte valoroase pentru cupluri și, mai ales, pentru cei aflați într-un moment de suferință în dragoste. Cu un simț al umorului incredibil, Riso vorbește despre dragoste cu un realism care unora li s-ar părea mult prea dur și direct: însă exact asta au nevoie să audă cei aflați în momente critice! Autorul le vorbește celor care au ales separarea, divorțul sau sunt, pur și simplu, într-un moment de cumpănă în relația de dragoste.

De ce repetăm în dragoste greșelile din trecut? Pentru că adesea am observat că cei care s-au despărțit, în ciuda durerii și traumei suferite, aleg apoi același scenariu și ajung în noua relație în același punct: „Parcă e fosta, îmi reproșează și eu îi reproșez aceleași lucruri. Și părea atât de diferită!”

Realitatea e că schimbarea partenerului nu rezolvă sensibilitățile pe care le ai și care au dus la ruptura inițială. Dimpotrivă, teama de a fi rănit, dezamăgit, frica de intimitate, fac ca următoarea relație să fie și mai dificilă, mult mai repede. După o despărțire, ai nevoie de timp pentru tine, în care să fii singur cel puțin câteva luni, ca să-ți redobândești autonomia, să te reclădești. Fără să intri în nicio relație romantică.

iubeste si fii iubit

Știu, pare greu și fără rost: „După atâta singurătate, îmi spuneți să stau tot singur?” Dar ține cont de numeroasele relații eșuate pe care le cunoști și de câți oameni singuri sunt în preajma ta și poate te răzgândești. Oricum, nu pierzi nimic. Te recâștigi pe tine. Și apoi, de ce atâta grabă? O relație începută dintr-o foame, dintr-o disperare de afecțiune, are puține șanse de reușită: dependența de celălalt va fi mult prea mare. Stai singur, dar nu la nesfârșit – și după un timp vei începe să cunoști oameni noi, diferiți de partenerul sau partenerii tăi de până acum. Chiar dacă chimia nu este năucitoare. Mai bine o iubire fără drame și suferințe, care te va împlini și îți va aduce liniște și bucurii, decât o iubire plină de suferință. Și încă ceva: cui pe cui nu se scoate. Dacă îți imaginezi că vei scăpa de durerea despărțirii fugind în brațele altcuiva care să te aline, te înșeli. Vei suferi acum în doi.

Mulți bărbați, din păcate, funcționează după așa numitul principiu al lui Tarzan: „Nu trebuie să dau drumul lianei din mână până nu m-am prins de alta.” Din comoditate, lipsă de autonomie sau pur și simplu o teamă teribilă de singurătate. Femeile, pe de altă parte, așteaptă adesea prea mult și, din frică, devin prea pretențioase. Încă tânjesc după bărbatul perfect. Sau cred că nu (mai) sunt bărbați buni. Adevărul este că sunt, ba îi și întâlnesc, dar îi resping pentru că „nu e cel pe care-l caut”, sfârșind de cele mai multe ori singure.

Practic, lucrurile se traduc așa: nici femeia, nici bărbatul nu și-au vindecat rănile din relația anterioară. Au ieșit din relație fără să evolueze, deși și-au jurat să nu repete greșelile din trecut. Le vor repeta însă – dacă nu se schimbă. Pe de altă parte, e un bun moment de retrospectivă: criticile pe care ți le aducea fostul partener au oare un sâmbure de adevăr? Începe prin a schimba acele lucruri și apoi pe cele descoperite după despărțire. Singur sau cu un terapeut ori mentor. Nu cu un alt iubit (altă iubită). Și care erau plângerile tale? Te simțeai controlat sau criticat? Celălalt era rece și distant? Știu că poate părea dureros, dar te va ajuta să vezi cum ai contribuit tu la evoluția relației. Vina și învinovățirea nu te vor ajuta. O căsnicie sau o relație nereușită, eșuată, scot la iveală sensibilitățile și durerile noastre cele mai profunde, despre care nici nu știam că există înainte de a suferi.”

(Iubește și fii iubit (iubită) – Dominica Petrovai)

***

Nu, ca să nu las loc de întrebări, nu mă despart, n-am probleme sau suferințe în dragoste, ba chiar sunt într-o perioadă foarte zen. Dar întrebările Dominicăi mi se par valide și, într-adevăr, o retrospectivă nu strică niciodată. Dacă mă opresc din citit și mă analizez, gândindu-mă la nemulțumirile mele din relațiile anterioare, apoi la nemulțumirile care evident există acum în căsnicia mea (că deh, suntem oameni normali, nu personaje de film), observ tipare care se repetă. Și singura constantă… sunt eu 🙂 De unde concluzia logică cum că  poate (poaaaate!) problema e (și) la mine, sau poate doar la mine 🙂 Așa că puțină analiză și câteva momente de reflecție sunt bine venite.

Nu mai zic de Tarzan și principiul lianei. M-a amuzat și m-am simțit, retrospectiv, cu musca pe căciulă, deși pare că statistic principiul le-ar fi caracteristic mai mult bărbaților. Fac pariu că dacă lianele din viața mea ar fi apărut uuun pic mai târziu, aș fi avut timp de gândire și m-aș fi maturizat mai repede. În sensul bun al cuvântului.

Iată câte posibilități de analiză apar, câte cărări mi se deschid, din doar două pagini de carte. Iar celelalte 348 au același potențial, zău.

Dar ție, dragă cititor sau cititoare? Ție ce gânduri îți trezesc aceste rânduri din cartea Dominicăi?

 

4 gânduri despre „Ce spun despărțirile despre tine și felul în care iubești

Adăugă-le pe ale tale

  1. Foamea aceea de afectiune.. de cate ori o vad in jurul meu! Si ce lucruri sunt dispusi oamenii sa faca doar pentru a indeparta/ingropa/nega faptul ca se afla in acel punct. Eu recunosc faptul ca fosta relatie m-a facut mereu sa ma simt ingradita cumva, aproape rusinata de faptul ca am vrut sa imi urmez anumite idei, desi m-am dedicat total si nu am avut nici o retinere. Eu fac parte din categoria care isi ia timp sa fie singura, poate prea mult. Cateodata ma intreb daca nu am ajuns prea buna la a fi singura.

    Apreciat de 1 persoană

      1. Am citit-o și eu. Mi se pare o foarte bună lecție de psihologie. Mi s-a părut foarte tare faza cu ochii închiși în timpul partidelor de sex (nu știu dacă ai ajuns la ea) și modul în care poate fi interpretat un astfel de detaliu. Mi-am promis să mai citesc ceva de Kundera, dar încă nu am apucat.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: