Frăgăria: cazare child-friendly lângă Arad, în drum spre Ungaria sau Austria

Sunt unele locuri de care te îndrăgosteşti la prima vedere.

Sunt unii oameni al căror fel de a fi îţi merge drept la suflet.

Şi sunt zile norocoase – rare, ce-i drept! – în care ai ocazia să întâlneşti astfel de oameni în astfel de locuri 🙂

O zi norocoasă a fost cea în care ne-am oprit să înnoptăm la Frăgăria, în drumul nostru spre Austria. Locaţia ni s-a părut ideală, căci era la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Viena. Ştiu că unii aventurieri fac tot drumul dintr-o singură bucată, dar cu un copil în maşină mie mi se pare recomandabil să faci o pauză de-o noapte, atât pentru odihinirea şoferilor cât şi pentru eliberarea energiei micului pasager.

De Frăgăria am dat pe Booking.com. Mi-a sărit în ochi nota izbitor de mare, 9,8, o notă de care nu mă mai lovisem până acum. Dacă mi-ar fi spus cineva că găsesc o unitate de cazare atât de aproape de perfecţiune şi că ea e în România, aş fi fost tare circumspectă

Spuneam că Frăgăria e aproape de Arad. Mai exact, în Zimand-Cuz. Pe mine m-a bucurat asta, pentru că nu-mi doream să mai intrăm prin vreun oraş mare şi să ne pierdem în trafic, ci îmi doream un loc liniştit în care să ne reîncărcăm cu energie pentru următoarea zi de condus.

Dacă vrei linişte şi senzaţie de relaxare, Frăgăria e locul perfect! Pensiunea este construită recent, astfel încât nu sunt case înghesuite în stânga sau în dreapta. Aşa se face că, de la balconul camerelor, poţi vedea atât răsăritul, dacă eşti matinal, cât şi un apus superb, seara. Mai mult, vecinul cel mai apropiat face antrenamente cu cai de rasă în curtea special amenajată, așa că de pe terasa Frăgăriei ai locuri VIP la un spectacol pe care foarte rar ai șansa să îl vezi.

În interior, totul e nou şi amenajat cu bun gust. Proprietarii – ajung şi la ei imediat! – au ales o paletă cromatică foarte plăcută şi liniştitoare, care mie una mi-a amintit de casele greceşti. Peste tot sunt mici accente dintr-o nuanţă foarte frumoasă bleu-ciel, suficient de mult cât să creeze o notă unitară şi personală, suficient de puţin cât să nu devină prea mult.

Camerele sunt mari, foarte mari în comparaţie cu alte pensiuni prin care am mai fost, aranjate în stil oarecum minimalist şi totuşi cu toate cele necesare la îndemână. Un aer retro domneşte peste tot, trădând pasiunea proprietarilor pentru antichităţi şi pentru obiecte rare.

Proprietarii sunt acei oameni speciali pe care spuneam la început că te poţi considera norocos dacă ajungi să îi cunoşti. Eu recunosc deschis că îi admir şi îi invidiez în egală măsură pe cei care reuşesc să fie atât de prietenoşi şi de deschişi încât te cuceresc instant. În timpul săptămânii, de pensiune se ocupă o bunică desprinsă parcă din cărţile frumoase ale copilăriei, iar în week-enduri apar şi Elisabeta, Mircea şi fetiţa lor, o familie deosebită cu o idee foarte clară despre ce ar trebui să însemne agroturism în România.

Momentan pensiunea e vizitată mai mult de turişti aflaţi în tranzit, dar cei care dorm aici o noapte sunt presăraţi parcă cu ceva praf magic de frăgărie, pentru că îşi doresc imediat să revină. Aşa şi noi – făcusem rezervare doar pentru dus, la întoarcere urma să dormim în altă parte. Dar dimineaţa, când ne-am trezit, am anulat cealaltă destinaţie şi am arajat să trecem tot pe acolo şi la întors.

Să mai spun de Olivia? Olivia ne-a întrebat timp de două săptămâni petrecute în Austria cât mai e până ne întoarcem la Frăgăria. E drept, principalul ei motiv fusese dragostea la prima vedere faţă de fetiţa proprietarilor. Dar dincolo de asta, i-a plăcut curtea mare, cu spaţiu de alergat, căsuţa pentru copii şi leagănele, cele 7 (ŞAPTE!) pisici care veneau în vizită de la vecini, căţelul de la intrare, oiţele care se zăreau spre stânga, caii antrenaţi pentru echitaţie în curtea de alături, sunetul greierilor, florile din care a tot cules şi mi-a adus bucheţele.

E un loc foarte frumos pentru copii şi îl recomand cu drag. Mai ales pentru cei care nu au bunici la ţară, mi se pare o opţiune perfectă dacă apare nevoia unei cazări lângă Arad.

Pentru viitor, proprietarii au planuri mari. Se lucrează la o zonă de grătar, se fac proiecte pentru un jacuzzi, precum şi pentru extinderea zonei destinate păsărilor şi grădinii. Pentru că, deşi micul dejun e deja compus din produse locale – roşii din grădină, dulceţuri făcute din fructele din curte, brânză şi lapte din sat, ouă de la găinuşele din spate – e întotdeauna loc de mai mult atunci când vrei să dezvolţi noţiunea de agroturism. Şi la cât de determinaţi şi entuziaşti i-am văzut, sunt convinsă că Frăgăria va creşte frumos.

Cele trei camere ale Frăgăriei îşi aşteaptă viitorii prieteni atât pe Booking.com cât şi pe pagina de Facebook. Vă zic, dacă aveţi nevoie de cazare în zonă, încercaţi. O să vă îndrăgostiţi pe loc.

Dovada că nu doar pe noi ne-a cucerit, fetiţa cu care am fost colocatari la a doua vizită revenise şi ea, la întoarcerea din Austria. Pe drumul spre pensiune, cu gândul la destinaţie, a desenat căsuţa bleu, aşa cum şi-o amintea ea: