1/2024 - 1 ianuarie, luni. Prima zi din noul an vine mereu cu dorințe de schimbare. Dorințe de a face mai bine, de a îndeplini mai multe. Știu că energia începutului de an e doar o iluzie, dar mi-ar plăcea să-i dau o șansă. M-am gândit mult dacă are sens să-ncep aceste rânduri. Așa cum... Citește în continuare →
Noaptea trecută, compania la care lucrez a organizat o petrecere în Nuba. Pentru cine locuiește în București, numele ăsta spune ceva: e un club scumpicel de pe marginea Herăstrăului, un loc pe care l-aș numi (din auzite) "de fițe" și în care n-aș călca niciodată din buzunarul propriu, ca o persoană zgârcita uhm.... calculată ce... Citește în continuare →
Vai, cum a zburat timpul! Parcă mai ieri dădeam "raportul", la aproape 6 luni, cu scopul de a-mi aminti și peste ani de zile cum era el, cum eram eu, cum eram noi, ca familie. Am clipit de câteva ori, secundele s-au făcut zile, apoi zilele s-au făcut luni, iar Vlăduț al nostru are acum... Citește în continuare →
Am ascultat aseară un Podcast care m-a încântat din cale afară: Fountain of Youth (link aici) episodul ce l-a avut ca invitat pe Mike Fremont - un domn trecut de ceva vreme de prima tinerețe, ba care își sarbatorise chiar și centenarul. Nu doar că era extrem de lucid, fluent și jovial în exprimare (știți... Citește în continuare →
Am lucrat pentru câțiva ani într-o companie mică în care se experimenta un stil mai inedit de management, numit Holacracy. Nu intru în detalii. Un lucru interesant pe care îl aducea acest concept era faptul că toate ședințele începeau cu un "check-in" -- fiecare participant trebuia să spună, în câteva cuvinte, cu ce gânduri intră... Citește în continuare →
În fiecare iarnă am așteptat zăpada, cu entuziamul unui copil. Pentru mine ninsoarea înseamnă joacă, oameni de zăpadă, sanie, obraji imbujorati, peisaje feerice, alb, bucurie. Așa că luna februarie nu m-a dezamăgit. A adus cu ea zăpada mult așteptată. E ușor sa privesc lucrurile așa, de la oraș. Mă satur de frumos, în parc, iar... Citește în continuare →
Moment de tandrețe între noi două. Eu: Știai că ai trăsături foarte frumoase? De la cine le-ai moștenit? Ea: Da...chiar nu știu. Eu: Pfff, ăsta era momentul în care trebuia să zici: "de la tine, mami, tu ești așa de frumoasă!" Ea: Păi voi m-ați învățat să nu mint. Șah mat. Olivia, 8 ani și... Citește în continuare →
Să luăm, la întâmplare, următoarele extrase dintr-un prospect de medicament: Ce zici, l-ai lua? Ai avea încredere într-un medic care ți-l prescrie? Eu zic că nici nu ai ajunge să-l citești. E prospectul unui medicament pentru calmarea durerii acute, Skudexa, prescris în crizele de colică renală. Cineva din familie s-a ales cu el pe o... Citește în continuare →
Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul! Parcă ieri ajungeam acasă cu Vlad, mic cât un pisoi și cu o grămadă de emoții. Ultima dată când am scris despre viața în 4, la 6 săptămâni, încă era greu. Probabil eram și în prim puseu de creștere. De atunci lucrurile s-au liniștit, pot... Citește în continuare →
Am intrat azi dimineață într-un mini market din Tulcea, să iau două borcane de iaurt. Le-am luat de pe raft, m-am dus la casă și m-am așezat frumos la coadă. Cineva tocmai plătea, urma un domn mai în vârstă, apoi eu. Domnul să tot fi avut vreo 60-70 de ani, păr complet alb, vestimentație puțin... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 