De modă veche: Femeia trebuie respectată de când se trezește până când adoarme

Am intrat azi dimineață într-un mini market din Tulcea, să iau două borcane de iaurt.

Le-am luat de pe raft, m-am dus la casă și m-am așezat frumos la coadă. Cineva tocmai plătea, urma un domn mai în vârstă, apoi eu. Domnul să tot fi avut vreo 60-70 de ani, păr complet alb, vestimentație puțin neobișnuită pentru locul și ora aceea: costum negru, cu sacou cu tot și cămașă albă. Nu vezi în fiecare zi pe cineva atât de elegant, cu un coș albastru de plastic atârnat de cot.

Domnul elegant se întoarce spre mine și mă îndeamnă să i-o iau înainte.

– Dar poftiți vă rog, că sunteți gospodină!

Surprinsă (că a pune cereale în iaurt nu te face neapărat gospodină) și neînțelegând motivul acestei priorități neașteptate, am articulat câteva cuvinte:

– A, nu…mulțumesc, dar nu mă grăbesc, nu e cazul…

Domnul însă nu s-a lăsat:

– Dar insist, pentru că sunteți femeie! Și eu sunt de modă veche, după părerea mea femeia trebuie respectată de când se trezește până când adoarme!

– ….

Ce să mai zici la asemenea argument? 🙂 Eu aș fi militat pentru egalitate, dar dacă omul se simte mai fericit așa… am intrat frumos în față, i-am mulțumit, și am plecat din magazin zâmbind.

Nu știu dacă era sau nu de modă veche și dacă avea sau nu legătură cu femeile. Mie mi se pare un gest mereu actual să poți face pe altcineva să zâmbească.

Întrebarea e… dacă domnul n-ar fi avut 70 de ani ci 30, și ar fi făcut și spus același lucru, ar fi fost perceput la fel? 😀

Întrebare deschisă.