A fost odată ca niciodată o vreme când visam sa zbor, sa înconjur lumea, sa bifez tot ce e de văzut pe pământ. A fost odată ca niciodată o vreme când mă dădeam în toate bazaconiile din parcurile de distracții, alergam noaptea prin pădure, mă aruncam cu capul înainte în necunoscut. A fost odată ca... Citește în continuare →
Am ramas probabil ultima participanta la Spring Super Blog 2017 care inca nu a scris nimic despre cum a fost si ce-a insemnat pentru mine. Sa fie oare un indiciu ca atat de mult m-a instovit acest concurs, incat am simtit nevoia de o pauza? 😀 Inceputul M-am înscris in competitie prin febuarie, fără să știu... Citește în continuare →
Am scris aici despre cum am ajuns sa particip la Super Blog si ce a insemnat acest concurs pentru mine. Totusi, dincolo de impresiile generale, am vrut neaparat sa imi fac timp si pentru o mica analiza a problelor si a articolelor cu care am participat, analiza ce sper sa-mi fie utila pentru editiile viitoare... Citește în continuare →
Nu de condus, ca pe-asta il aveam deja, ci de biblioteca. Si, culmea, sunt mult mai dornica sa il folosesc pe cel care imi deschide usa cartilor decat pe cel care imi deschide portiera masinii 🙂 Astazi am facut ceva ce imi propun de mai bine de 10 ani, si anume sa calc pragul uneia... Citește în continuare →
E nu mai știu a câta oară când simt că trece moartea milimetric pe lângă mine pe trecerea de pietoni. Deja mi se pare hilar să-mi fac probleme legate de avioane și teroriști, căci probabilitatea de a fi călcată de un șofer grăbit, chiar în fața blocului, e infinit mai mare decât orice alt scenariu... Citește în continuare →
E o întrebare foarte la modă, acum că a venit vara și încercăm să fugim de căldură care pe unde nimerim. E o întrebare pe care le-am adresat-o și eu prietenilor, apoi domnului Google cel atotștiutor, și pentru că nici el nu mi-a oferit răspuns a fost nevoie sa aleg la noroc, de pe Booking,... Citește în continuare →
Micul calcul de mai sus e despre ziua de astăzi. Mereu mi-au plăcut să ma joc cu cifrele, și iată că de data asta a ieșit o simetrie frumoasă. Anul trecut pe vremea asta eram parca un vulcan de emoții și de gânduri fel de fel. Scriam aici, la cald. Anul acesta sunt la polul opus.... Citește în continuare →
Nu cred că există loc din București care să nu poarte intr-un fel sau altul amprenta nevoii de puțuri. Nevoie care, cel puțin pentru mine, reprezintă un mister total. Pe stâlpii de la metrou, pe stâlpii de electricitate, la avizierul blocului, pe reclamele din stradă - oriunde te-ai uita, e imposibil să nu-ți sară în... Citește în continuare →
- Tati e cam nevăzător așa.... - Cum adică? - Adică nu prea vrea. - Ce nu vrea? - Nu prea vrea să facă ce-i spui tu. (Olivia, 3 ani și 8 luni)
În acte azi aniversam a cincea primăvară, Cinci ani de la un "da" comun, rostit în prag de seară. A fost și greu, dar și ușor, a fost cum tre'sa fie, Căci viața nu e doar ca-n cărți, viata-i o carte vie. Suntem actori dar și regizori ai propriului documentar Și-nterpretam mai bine sau mai prost,... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 