Din luna martie, pe strada alăturată blocului meu au început niște lucrări de amploare. Mai exact, timp de 2-3 zile o echipă de muncitori a distrus trotuarul de-a lungul întregii străzi, săpând un șanț. Inițial am sperat că disconfortul va merita și că se vor îngropa cablurile de internet. M-am înșelat, n-a fost asta, și... Citește în continuare →
Noaptea trecută, compania la care lucrez a organizat o petrecere în Nuba. Pentru cine locuiește în București, numele ăsta spune ceva: e un club scumpicel de pe marginea Herăstrăului, un loc pe care l-aș numi (din auzite) "de fițe" și în care n-aș călca niciodată din buzunarul propriu, ca o persoană zgârcita uhm.... calculată ce... Citește în continuare →
Vai, cum a zburat timpul! Parcă mai ieri dădeam "raportul", la aproape 6 luni, cu scopul de a-mi aminti și peste ani de zile cum era el, cum eram eu, cum eram noi, ca familie. Am clipit de câteva ori, secundele s-au făcut zile, apoi zilele s-au făcut luni, iar Vlăduț al nostru are acum... Citește în continuare →
Am ascultat aseară un Podcast care m-a încântat din cale afară: Fountain of Youth (link aici) episodul ce l-a avut ca invitat pe Mike Fremont - un domn trecut de ceva vreme de prima tinerețe, ba care își sarbatorise chiar și centenarul. Nu doar că era extrem de lucid, fluent și jovial în exprimare (știți... Citește în continuare →
Am lucrat pentru câțiva ani într-o companie mică în care se experimenta un stil mai inedit de management, numit Holacracy. Nu intru în detalii. Un lucru interesant pe care îl aducea acest concept era faptul că toate ședințele începeau cu un "check-in" -- fiecare participant trebuia să spună, în câteva cuvinte, cu ce gânduri intră... Citește în continuare →
În fiecare iarnă am așteptat zăpada, cu entuziamul unui copil. Pentru mine ninsoarea înseamnă joacă, oameni de zăpadă, sanie, obraji imbujorati, peisaje feerice, alb, bucurie. Așa că luna februarie nu m-a dezamăgit. A adus cu ea zăpada mult așteptată. E ușor sa privesc lucrurile așa, de la oraș. Mă satur de frumos, în parc, iar... Citește în continuare →
"Și au trăit fericiți, până la adânci bătrâneți." Așa se termină cele mai multe dintre poveștile cu care am crescut, ba chiar și o mare parte dintre cărțile sau filmele romantice cu care ne delectam, ca adulți. O sumedenie de povești care te fac să crezi că tot ce e mai dificil într-o relație e... Citește în continuare →
Încă un pic și pășim în 2023. Tic, tac... Anul 2022 a avut multe furtuni, au existat destule spaime și motive de îngrijorare pe parcursul lui, și cu toate astea, acum la final, am senzația că totul a fost bine. Și n-am niciun regret sau părere de rău, ci doar motive de recunoștință. Cum ar... Citește în continuare →
... frica. Frică să nu-i fie prea frig, să nu se lovească prea tare, să nu îi fie prea dor. Frică să nu se simtă prea obosită, să nu petreacă prea mult timp pe ecran, să nu se îndepărteze de mine. Frică să nu cadă din pat, să nu alunece pe parchetul umed, să nu... Citește în continuare →
(... și eu îi iubesc pe amândoi.) Tema la religie, surpriza zilei de astăzi. ❤️ Nu mă emoționez eu prea des la perlele copiilor, dar compunerea asta spontană m-a dat pe spate. (Atât de mult încât am trecut cu vederea i-ul lipsă). O las aici, pe blog, în cutia virtuală de amintiri, să revin la... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 