Nu e un secret faptul că lucrez într-o multinațională -- am mai scris despre asta și cu alte ocazii. Mai mult, nu sunt la prima multinațională ci cam la a patra, ceea ce mă face probabil destul de experimentată în tot ceea ce înseamnă mediu de lucru distribuit, echipe multietnice și interacțiune cu alte culturi.... Citește în continuare →
Aud această dorință de câteva ori pe zi. La telefon, pe mail, sau față în față, o familie plină de speranță mă roagă să le dau o recomandare de hotel sau pensiune care să fie ok pentru o escapada alături de copii. De preferat cazare în Poiana Brașov, că-i aproape și de pârtiile de ski,... Citește în continuare →
- Alo, mad'moazel Madelina? Vă aștept aici la parter, ca de obicei, am un pachețel pentru dumneavoastră. Am închis telefonul cu eleganță și am schițat un zâmbet obosit. Ziua începuse prost, și desi mă bucuram să-l aud pe curier de obicei, parcă azi nu era momentul să-și facă apariția. - Cobor să iau un pachet de... Citește în continuare →
Am spus "da" fără să clipesc. Relația noastră debutase atipic, cu un accident de bicicletă. Mihai a fost necunoscutul săritor care m-a ajutat să mă ridic și care mi-a privit cu un ochi de expert genunchii făcuți ferfeniță. S-a oferit imediat să mă conducă la el acasă și să-mi panseze rănile, căci locuia fix peste... Citește în continuare →
Ana nu avusese niciodată coșuri. În liceu, când toate colegele ei sufereau (deloc în tăcere) și incercau să-și ascundă fața invadată de cratere și dealuri, când colegii purtau șepci bine îndesate pe frunte, pentru a masca puzderia de coșuri presărate mai ceva ca stelele pe Calea Lactee, Ana trecea prin viață complet imună la blestemul... Citește în continuare →
- O fereastră de motivație intrinsecă! - Poftim? -O fereastră de motivație intrinsecă. Asta-i tot ce trebuie să găsim pentru a convinge oamenii să consume din nou legume și fructe în stare crudă. În grupul celor trei entuziaști s-a lăsat o liniște apăsătoare. Andrei și Ștefan o priveau mirați pe Oana, ai cărei ochi străluceau... Citește în continuare →
Soare, mare și nisip fierbinte. Stau cu ochii închiși la un capăt de țărm, răscolind orbește cu degetele în căutarea unor scoici. Gândurile îmi zboară la petrecerea de diseară și la rochia vaporoasă, turcoaz precum valurile astea jucăușe, care mă așteaptă nerăbdătoare în dulap. Va fi cu siguranță... *** -Maaaaaaaaaaami! Iar nu te trezești? Întârziem... Citește în continuare →
Am scris aici despre cum am ajuns sa particip la Super Blog si ce a insemnat acest concurs pentru mine. Totusi, dincolo de impresiile generale, am vrut neaparat sa imi fac timp si pentru o mica analiza a problelor si a articolelor cu care am participat, analiza ce sper sa-mi fie utila pentru editiile viitoare... Citește în continuare →
Dacă azi o vrăjitoare din senin m-ar transforma Într-un lucru oarecare dup-asemănarea mea, Ce aș fi și ce n-aș fi? Oare cui m-aș potrivi? Ce invenție măreață ar inspira a mea viață? Ce obiect, ce etichetă, mi-ar putea fi azi machetă? Și pentru că-s curioasă, De joacă mereu atrasă, An tan te tiri bam tiri... Citește în continuare →
Dacă ar fi să-mi pot schimba un detaliu fizic, unul singur, acela ar fi cu siguranță părul. De ce? Păi pentru că are o grămadă de caracteristici speciale, care transformă orice încercare de a-l aranja într-o mare provocare: îmi crește greu, am 3 vartejuri rebele, un fir subtire și ușor deteriorabil. Ce să mai! Părul... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 