De câteva zile mă obsedează ideea că vreau să învăț să cânt la pian.
Și pentru că nu pot scăpa de această idee, mi-am zis că, în definitiv, de ce nu?
Contextul e cam așa: nu am nicio bază teoretică muzicală. Mai mult, am auzit toată copilăria că îmi lipsește chiar și celebra ureche atât de necesară învățării unui instrument. Situația pare să fie atât de gravă, încât în clasele 1-4 am avut nota 10 la toate materiile, mai puțin la muzică, unde învățătoarea nu se putea îndura să îmi pună decât maxim 9, știindu-mă atât de departe de perfecțiune.
Pe scurt, sunt complet afonă 🙂
Așa că … o fi oare posibil să pot învăța să cânt la pian în aceste condiții? Poate că nu, dar n-am să aflu decât dacă încerc.
Pe undeva, mi s-ar părea o mare realizare să mă știu capabilă să învăț ceva ce acum îmi pare extrem de complicat, out of nowhere, plecând de la nivelul zero. Mai ales că nu mă bazez decât pe ambiție și deloc pe talent, deci ar fi vorba de o învățare mecanică și pur tehnică. Dar sunt ferm convinsă că, indiferent de rezultat, exercițiul în sine e un antrenament bun pentru creier. Cred cu tărie că nu trebuie să încetăm niciodată de a învăța lucruri noi și de a căuta noi provocări intelectuale. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru sănătatea noastră mentală.
Și pentru că o provocare funcționează cel mai bine dacă există și un obiectiv, iată-l: de azi într-un an, vreau să fiu capabilă să cânt aceste două melodii:
La un nivel mediocru, desigur 🙂
Nu-mi fac iluzii. Nu cred că va fi ușor sau lipsit de frustrări. Dar marile satisfacții vin doar după mari obstacole.
Dacă are cineva experiențe similare sau tips&tricks pentru a îmi atinge mărețul obiectiv, le aștept cu drag.
În Căsuța Oliviei 
De la cine ai auzit ca nu ai ureche muzicală? Poți fredona cât de cât o melodie pe care ai auzit-o la radio? Cat sa fie recognoscibilă? Atunci cel mai probabil ai ureche muzicală 🙂
Eu am auzit toată copilăria si adolescenta ca nu am ureche si ca nu am voce, insa mereu mi-a plăcut să cânt. Vara trecuta, iubitul meu mi-a făcut cadou un curs de canto de 4 ore, fiindcă voia să cânt liberă prin casă, sa nu ma mai cramponez de piticii din capul meu, sa ma bucur de o activitate care imi place si ma face fericita. Am luat 8 ore până la urma și daca timpul imi va permite, am sa ma intorc la un moment dat, acum nu mai am cum. Dupa 8 ore am ajuns sa cant destul de bine „Mai frumoasă” a Laurei Stoica, am cochetat cu „I will survive” a Gloriei Gaynor si „Survivor” de la Destiny’s Child (era o combinație din Glee) si spre final trecusem la „Say you love me” de la Jessie Ware. Eu, eu, care am auzit toata copilăria de la mama ca nu am voce.
Ce vreau sa spun e ca totul ține de exercițiu si ca ai sanse mari de tot să înveți să cânți la pian suficient de bine cat sa-ti dea ție o stare buna. Pana la urma, nu vrei sa te faci pianista,nu? Important e sa te simți bine, să-ți facă plăcere 😀
Mult succes și distracție plăcută! Spune-ne cum este, eu sunt tare curioasa, sper sa te faca sa te simți minunat!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc de incurajare! :* Profesorii de muzica mi-au tot spus ca nu am ureche muzicala si i-am crezut pe cuvânt. Pot sa fredonez melodii cunoscute, daca le aud de suficient de multe ori, dar nu-s in stare sa reproduc niste note auzite pentru prima data. Dar cum zici si tu, nu vreau sa devin pianista, vreau sa mă simt bine învățând sa cânt un cântec drag. Wow, ore de canto drept cadou – mi se pare super original si drăguț. Felicitări prietenului pentru idee!
ApreciazăApreciază
Mult succes! Sigur vei reusi! Lăudabilă provocare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Sa fie!
ApreciazăApreciază