Întrebare de 400 de euro: Ce au în comun o porție de Sushi, un peisaj deșertic și un castel medieval?
Cu 5 ore în urmă mi s-ar fi părut o întrebare imposibilă, desprinsă din cărțile pregătitoare pentru „Vrei să fii miliardar?”
Dar după Telefonul-Care-M-a-Pus-Pe-Jar, am aflat că cele trei elemente, adunate aparent haotic de pe glob, MĂ au în comun CHIAR PE MINE. (Și îți mai spun un secret: fac toate parte din oferta de circuite Christian Tour!)
Dar să-ți povestesc repede cum s-a ajuns aici, căci timpul se scurge impasibil iar nisipul din clepsidră se apropie de final.
Cu 5 ore în urmă eră doar o seară de duminică precum oricare alta. Mă spălam pe dinți în fața oglinzii, cu gândurile-mi alergând brambura spre toate todo-urile de a doua zi. Un proiect de terminat la birou, două articole de scris. De frigiderul gol care mă implora să îl onorez cu o sesiune de cumpărături mi-era si groază să-mi amintesc.
Și-atunci a sunat telefonul. Era Raluca, de la Christian Tour. Acea Raluca cu care colaborasem în trecut, în cadrul competiției SuperBlog, dar cu care nu mai vorbisem de luni de zile. Curiozitatea, dar și un ciudat sentiment de premoniție, m-au făcut să răspund aproape instant.
Raluca era la fel cum mi-o aminteam: scurtă și la obiect, fără a se pierde în politețuri care nu-și aveau sensul.
– Mădălina, ce bine că am dat de tine! Uite care-i povestea: aveam planificată o campanie de promovare cu unul dintre bloggerii noștri, dar s-a îmbolnavit și din păcate nu ne mai poate ajuta. Așa că avem nevoie de tine. Ești singura din baza noastră de colaboratori care are deja vize pentru țările exotice din circuit: Iordania și Japonia. Tot în program intră și Italia, dar cu ea nu aveam constrângeri. Te interesează?
– Ooo… – am rămas puțin blocată, privindu-mi în oglindă fața a cărei gură mînjită de pastă mentolată rămăsese deschisă, dându-mi fără îndoială o expresie cel puțin tâmpă – Da, cred că mi-ar plăcea. Întreb mâine la birou și te sun înapoi, ok?
– Aici e o mică problemă: biletele de avion sunt deja cumpărate și nu le putem reprograma. Avionul spre Iordania decolează la 6 dimineața. Ceea ce înseamnă că ai la dispoziție un minut să-mi dai un răspuns și aproximativ 5 ore să-ți faci bagajele și să te urci într-un taxi. A, și să-mi trimiți o listă cu ce vrei să vizitezi in fiecare țară, ca să-ți fac rezervările pentru cazare.
După cum probabil ai ghicit, am spus DA fără ezitare. Citisem eu cândva într-o carte că atunci când destinul îți întinde o mână, nu e bine să-i dai cu picorul.
Cinci ore nu erau multe, dar nu erau nici puține. Am tras aer în piept și mi-am zis că secretul succesului e o bună organizare. Așa că am început cu ce știu eu mai bine să fac: scheme și liste.
Iordania Experience – Minunea din deșert
În Iordania știam deja ce-aș vrea să vizitez. Deși bogată în obiective inedite, din oferta turistică a Iordaniei piticii din capul meu se blocaseră pe nesfârșitul deșert Wadi Rum. Când am văzut prima dată imagini cu el mi-am amintit de dunele de nisip din Dune și mi-am dorit cu ardoare să ajung și eu acolo. Pentru mine, Iordania Experience înseamnă să simt mirosul fierbinte al pământului însetat de apă, să îl străbat călare pe o cămilă, asemeni localnicilor, și să dorm într-unul din corturile de lux construite pentru turiști.
Desigur, dacă tot ajung acolo, o să profit la maxim! O să merg spre orașul antic Petra, să mă minunez de voința incredibilă a civilizației care a sculptat un oraș în piatră. O să îmi țin răsuflarea în fața construcțiilor impresionante ale acestui site arheeologic, declarat astăzi una dintre cele 7 minuni ale lumii moderne.
O să călătoresc apoi spre Marea Moartă și o să mă joc de-a scufundatul imposibil în apele-i de 40 de ori mai sărate decât cele ale Mării Negre.
O să mă-ndrept spre Marea Roșie (cât de puține sunt țările care au privilegiul de a se lăuda cu două mări!) și o să caut cea mai tare ofertă de snorkeling, pentru că e ceva ce mi-am dorit întotdeauna să fac. Slalom printre peștisori și multitudini de culori.
Nu-s eu vreo mare gurmandă, dar orice incursiune într-o țară străină se cuvine să fie onorată cu încercarea specialităților culinare. E un obiectiv la care țin foarte mult. Iordania pare renumită pentru preparatele ei pe bază de miel , dar și pentru amestecul savuros dintre bucătăria mediteraneană și bucătăria arabă.
Așa că o să încep periplul culinar degustând mâncarea națională a Iordaniei, celebrul Mansaf, o specialitate pe bază de carne de miel, orez, iaurt uscat de capră și condimente locale. N-o sa ratez nici salata tabouleh, hummus-ul iordanian sau deliciosul suc de rodie.
Cât timp am visat la planul pentru Iordania, am scos un geamantan și-am aruncat în el câteva haine pe care le consideram potrivite: pantalonii mei albi și colecția de bluze de in, două eșarfe XXL cu care să mă acopăr când o fi cazul, sandalele de trekking și două rochii vaporoase. Și, desigur, periuța de dinți pe care încă o țineam în mânâ de aproximativ o oră.
Fascinanta Japonie – Țara Soarelui Răsare
La Japonia am visat enorm de mult de-a lungul timpului, așa că pusă în fața faptului împlinit de a o vizita știam exact ce vreau să văd. Cei mai multi turiști sunt atrași de înălțimile din Tokyo, de grădinile superbe din Osaka sau de măreția vulcanului Fuji. Nu-i condamn, am aceleași obiective pe lista mea scurtă. Dar pe primul loc în topul personal al dorințelor nu figurează un loc, ci o experiență.
Japonia e, pentru mine, o civilizație fascinantă. Primul contact cu ea a fost prin intermediul romanelor lui James Clavell. M-a impresionat foarte tare descrierea caselor de acolo, al veșmintelor tradiționale, al atitudinii diferite a oamenilor.
Așa că ce-mi doresc cel mai mult e să locuiesc o săptămână întreagă într-o astfel de casă tradițională din Kyoto, să dorm pe o saltea de trestie, să mănânc pe o măsuță incredibil de mică, să văd cum se face Sushi-ul (și să îl savurez după aceea), să mi se explice ritualul ceaiului și să învăț să îl sorb cu înghițituri mici, onorându-mi gazda.
Tot în Japonia mi-aș dori enorm de mult să văd parcurile pline de cireși înfloriți, să calc peste petale roz, să le adun în pumni și să le arunc în sus de fericire. Nu mi se pare niciun alt peisaj mai romantic pe lumea asta decât imaginea livezilor roz, scuturându-și magia deasupra unor capete de îndrăgostiți.
Și după ce mă satur de romantismul grădinilor și de istoria templelor, o să mă pregătesc pentru întoarcerea în Europa vizitând DisneySea, din Tokyo. Asta e, unii rămân copii toata viața, iar eu sunt unul dintre aceia.
Am împăturit și lista cu obiectivele Japoniei și mi-am văzut mai departe de bagaj. Am mai extras din dulap niște haine casual, gândindu-mă să las și loc pentru cumpărăturile pe care le voi face acolo. Iubesc hainele asiaticilor, am exact statura lor, așa că eram convinsă că nu voi rata o sesiune de shoppping.
Misterioasa Umbria
Ultima destinație din aventura propusă de Christian Tour urma să fie ținutul Umbriei. Recunosc, când am auzit prima dată de acest nume puteam să jur că-i undeva prin jungla amazoniană. Când colo – ce să vezi? E o zonă deosebit de pitorească din… Italia!
Prin Italia am mai fost, dar doar mai sud, spre Napoli. Din cercetările mele rapide, Umbria se anunța să fie mult mai pitorească decât tot ceea ce am văzut până acum, fiind una dintre cele mai verzi zone ale Italiei, bogată în dealuri domoale, culturi de măslini și de viță de vie, precum și castele despinse parcă din poveste.
Farmecul Umbriei este cel mai bine pus în valoare de orașul Assisi și de împrejurimile sale. Sunt înnebunită după castelele medievale, așa că n-am cum să ratez Rocca Maggiore, o construcție maiestoasă care domină orașul de mai bine de 800 de ani. Drumul până acolo e un obiectiv în sine, dar sunt convinsă ca panorama orașului, văzută din incinta vechii fortărețe, este și ea de vis.
N-o să ratez nici Peruggia, în care o să mă răsfăț cu o serată de jazz și cu o celebră ciocolată locală. Că tot am adus vorba de mâncare, mi-am notat pe listă să încerc și pastele cu trufe specifice locului. De pizza nu mai vorbesc, rămân veșnic îndrăgostită de rețetele clasice italienești, așa că indiferent ce zonă aș vizita din bătrânul imperiu, tot pizza rămâne prima mea opțiune din orice meniu.
Umblă vorba că nici vinul nu-i de ocolit dacă ajung prin Umbria. Dar să las băuturile la o parte și să mă întorc mai bine spre cele sfinte. Căci avionul mă va lăsa fără doar și poate în Roma, așa că o să aloc sigur o zi vizitării Vatican-ului. Am mai trecut pe acolo când eram mai mică și mai crudă, dar nu aveam eu ochi pentru artă la vremea aceea. Între timp am aflat multe despre Michellangelo, despre pictura și sculptura vremurilor, așa că de data asta voi privi cu alt interes interiorul plin de istorie al capelei sixtine.
Mi-am aruncat in bagajul improvizat și aparatul profi de fotografiat, pașaportul, buletinul. Am cântărit critic spațiul rămas, apoi am adăgat câteva cărți și l-am închis cu satisfacție. Mă încadrasem cu succes în cele 5 ore, aveam toate lucrurile necesare și aveam și un plan.
Și mai aveam, pe deasupra, un milion de așteptări și de emoții. Oare e ceva mai plăcut pe lume decât entuziasmul dinaintea unei călătorii pe care ai visat-o întotdeauna și pe care destinul ți-a oferit-o la picioare?
Dar gata cu vorbele! Clepsidra imaginară tocmai iși scurge ultimul minut de nisip, iar taxi-ul îmi claxonează la poartă.
Aventura vieții mele tocmai urmează să se scrie.
وداعا! さようなら！ Addio!
Detalii tehnice:
- Particip cu acest articol la Spring Super Blog 2018.
- Fotografiile folosite sunt imagini gratuite de pe pixabay.com, imagini oferite de Christian Tour sau poze din arhiva personală
- Materialul video este o captură desktop, realizată de mine, a aplicației Google Earth.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns