Amintiri din Spania: Parcul Gulliver din Valencia și primele impresii din Barcelona

Dimineața celei de-a patra zile în Spania ne-a găsit în Valencia, unde înnoptasem după vizita la Oceanografic. Inițial aveam în plan să plecăm direct spre Barcelona, pentru a avea acolo cât mai mult timp la dispoziție, dar în ultimul moment am avut inspirația de a mai studia puțin punctele de atracție pentru copii din Valencia.

Și așa am aflat de parcul Gulliver. A fost de ajuns o imagine ca să mă entuziasmez și ca să îmi dau seama că Olivia va fi super încântată de el. De ce? Pentru că acest parc extrem de original e construit sub forma unui Gulliver gigant, imortalizat în momentul în care e adus de valuri pe tărâmul liliputanilor iar aceștia îl iau ostatec, ancorându-l cu frânghii.

Cu această imagine în minte, am pornit de la hotel din nou spre zona nouă a Valenciei. Am lăsat mașina tot undeva pe un bulevard principal, în apropierea Oceanograficului. N-am avut de plătit parcare nici de data asta, yey. Și am luat-o la pas spre obiectivul nostru. Drumul până acolo se anunța și el spectaculos, pentru că trecea prin zona numită Orașul Artelor și Științelor . Am trecut întâi prin l’ Umbracle, un pasaj interesant , cu palmieri și linii metalice îndrăznețe. După ce am ieșit din el, am admirat arhitectura cu totul deosebită a muzeului de științe și a palatului Muzicii, două clădiri cu design futurist aflate una lângă alta. O să las pozele să vorbească, cred că nu mai e nimic de adăugat.

Pe lângă toată această zonă șerpuiește cel mai lung parc al Valenciei, ce poartă numele de Grădinile Turiei. Numele vine de la râul care obișnuia să treacă pe aici, in trecut, și care a fost responsabil pentru multe inundații. Așa că edilii și arhitecții orașului au hotărât să îi reconfigureze albia și să facă din ea un plămân verde al orașului. Așa a luat naștere parcul, o zonă îngustă dar lungă de circa 9km. Piste de biciclete, mici grădini de trandafiri, ochiuri de apă, statui cu înțeles abstract – sunt micile surprize pe care parcul le scoate la lumină, una câte una. Atmosfera e una tare plăcută, de relaxare și vacanță.

După vreo 10 minute de mers pe aleile parcului, am ajuns și la zona care ne interesa pe noi în mod deosebit: locul de joacă Gulliver.

Undeva, in interiorul pălăriei gigant care se găsește la locul de joacă, putem vedea o machetă miniaturală a ansamblului din parc. Acesta e momentul în care devine clar ce semnifică de fapt locul de joacă și în care înțelegem că cei mici sunt teleportati practic într-o poveste. Ei devin astfel liliputanii care se folosesc de sfori pentru a ajunge în părul lui Gulliver, se dau pe tobogan pe cureaua lui, îi merg prin butonierele de la haină. Și nu numai copiii, ci și adulții, pentru că e plin de oameni mari care mișună prin Gulliver. Normal că am profitat și eu. Am escaladat personajul folosindu-ma de frânghii, m-am dat pe tobogan, i-am străbătut corpul în lung și în lat. A fost distractiv și pentru mine, Olivia era în extaz.

După ce ne-am săturat de joacă, ne-am îndreptat înapoi spre mașină. Se făcuse deja târziu și drumul până la Barcelona era de cam 3 ore.

Apropo de drum, am avut două variante, cu sau fără taxe. Cel fără taxe era cu o oră mai lung, așa că l-am ales pe celălalt. Nu ne-am interesat cam care sunt prețurile, că mai plătisem taxe pe autostrăzi la viața noastră și nu fusese niciodată ceva spectaculos. Ei bine, taxa asta merită menționată. De la Valencia la Barcelona, taxa pe AP7 a fost de 37.5 euro. Da, am pus bine virgula. Cât un plin de benzină. Mai că nu ne-a venit să credem, apoi am aflat că taxele se calculează în funcție de numărul de kilometri parcurși pe autostradă. Are sens, dar nu ne așteptam chiar la atât de mult. Probabil că dacă am fi știut de la început am fi ales să facem o oră în plus 🙂 Toate tarifele pe autostrăzile cu plată din Spania, varianta 2019, se pot studia online aici. E bine că am aflat și noi după ce am plătit 🙂

Am ajuns în final și în Barcelona, ne-am dus să ne cazăm rapid, apoi ne-am îndreptat spre un sediu Hertz din apropierea gării, pentru a returna mașina închiriată. Despre detaliile închirierii o să scriu cu altă ocazie, mai pe larg. Pentru azi, important e doar că am dat mașina înapoi și că am rămas din nou simpli pietoni.

De la gara Sants am decis să mergem pe jos înapoi spre hotelul aflat în zona Gracia, pentru a ne face o primă impresie despre Barcelona.

Și prima impresie n-a fost deloc minunată, poate și pentru că aveam atât de vie în minte imaginea Valenciei. Plecasem dimineața dintr-un oraș curat, relaxat, futurist, impecabil, și ajunsesem seara în mult mai lăudatul Barcelona, cu străduțe strâmte, aglomerate, clădiri înghesuite, trotuare relativ murdare. E drept, domnește ordinea în trafic în Barcelona, comparativ cu Bucureștiul, dar comparativ cu Valencia e clar pe un nivel inferior.

Asta a fost prima impresie, dar ne-am dus la culcare cu speranța că a doua zi vom avea poate o altă perspectivă, după ce vom fi văzut obiectivele atât de celebre cu care se mândrește Barcelona. Om vedea. Totuși, păcat că n-am stat o zi în plus în Valencia, ne-am îndrăgostit toți 3 de acest oraș.