Vacanța noastră de iarnă în Spania a continuat cu mult lăudata Barcelona. Povesteam în articolul precedent că am stat în Valencia până pe la prânz, a urmat apoi un drum de 3 ore între Valencia și Barcelona, iar până ne-am cazat, până am returnat mașina închiriată și-am mâncat ceva – s-a cam dus ziua. Așa că primul nostru contact cu Barcelona n-a fost minunat, întrucât am lăsat mașina în zona unei gări – zonă care nu e prea ofertantă sau estetică în niciun mare oraș al lumii. Și, după curățenia și arhitectura impresionantă pe care le remarcaserăm în Valencia, contrastul ni s-a părut … mare :).
Totuși, ne-am trezit a doua zi dimineață cu speranța că avem ce vedea și că Barcelona nu este atât de lăudată pe nedrept. Așa că am pornit spre Parc-ul Guell, zona monumentală, pentru care rezervasem deja bilete online pentru a intra la ora 9.
Intrarea în zona monumentală a parcului Guell costă 8,5 euro de adult și e gratis pentru cei mici (nu știu sigur până la ce vârstă, dar Olivia la 6 ani neîmpliniți se încadra la gratuitate). Biletele se pot achiziționa online, ceea ce te scutește de stat la cozi. Mie mi s-a părut EXTREM de aglomerat, și asta în luna februarie la ora 9 dimineața, nici nu vreau să știu ce e acolo în sezonul de vârf.
Parcul Guell era pe locul 1 în lista mea personală a obiectivelor pe care voiam să le vizitez, în urma unor lecturi care îl aminteau și pe Gaudi și care povesteau despre geniul său. Ce-i drept, e foarte spectaculos ce a reușit să creeze aici, și cred că ar fi fost și mai spectaculos dacă Gaudi și-ar fi continuat proiectul, întrucât inițial zona trebuia să aiba câteva zeci de case, construite în același stil ce amintește de căsuțele de turtă dulce.
Din păcate, în perioada când l-am vizitat noi, în Park Guell se făceau niște lucrări de consolidare pe esplanada superioară, care era din acest motiv plină ochi de saci de ciment și de praf. Adunând în ecuație și numărul mare de turiști care mișunau încolo și-ncoace, magia parcului Guell s-a estompat destul de mult.
Poate cu următoarea ocazie 🙂
Speriați de fluxul mare de turiști veniți la pomul lăudat, am hotărât să o luăm spre o zonă mai puțin frecventată, așa că ne-am îndreptat spre Parc de la Citadella. Și bine am făcut, căci aici atmosfera era cu totul alta.
În primul rând, am prins un final de maraton urban și atmosfera de bucurie a concurenților și a susținătorilor lor ne-a molipsit puțin. Apoi, în parc părea că fiecare își vede de treaba lui: unii făceau baloane, alții făceau antrenamente de fitness în iarbă, alții dansau într-un foișor. Toți relaxați, zâmbitori. Aceasta părea să fie adevărata față a Spaniei, neinvadată de turiști.
Mi-au plăcut în mod deosebit lacurile și fântânile din Parc de la Citadella, invadate de zeci de pescăruși, care ne-au oferit niște imagini tare interesante. Ne-am plimbat pe alei, am stat un pic pe la locurile de joacă (nu foarte ofertante, de altfel), apoi ne-am îndreptat spre faleză, căci Port Olympic și plaja Barcelonetta se aflau la 2 pași de noi.
Recomand o vizită pe plajă, indiferent de anotimp. Deși nu m-aș fi așteptat, ținând cont de cele 15 grade și de rafelele de vânt care se mai simțeau din când în când, plaja era destul de populată. Se desfășurau acolo niște cursuri de surf și unele de … navigat, căci nu știu cum altfel să numesc acea activitate. Daaar, erau și oameni care făceau plajă, ba chiar am prins și un grup mai exotic care venise să facă o baie.
Noi – mai cuminți și mai înfrigurați, ne-am mulțumit să ne jucăm cu picioarele goale în nisip și să inspirăm aerul sărat al mării.
Am lenevit o perioadă pe plajă, apoi ne-am hotărât să mâncăm repede ceva și să luăm metroul pentru a ajunge la Sagrada Familia. Aveam bilete de intrare cumpărate tot online, pentru ora 4. 17 euro / adult, pentru copii a fost de asemenea gratis.
Catedrala Sagrada Familia este într-adevar atât de impresionantă pe cât se povestește. Oricâte poze ai vedea înainte, realitatea e fascinantă și rămâi cu gura căscată cum ieși de la metrou, în fața acestei construcții total diferite de orice ai mai fi văzut vreodată.
Gaudi a preluat proiectul a ceea ce se voia a fi o catedrală gotică după ce fundația fusese deja turnată, dar el nu s-a mulțumit cu căile deja umblate și cu soluțiile arhitecturale folosite până atunci, ci a vrut mai mult. Înălțimi mai mari, lumină mai multă, detalii specaculoase. Și așa a apărut Sagrada Familia. La subsolul catedralei se află un muzeu plin de povești interesante despre viața lui Gaudi, despre evoluția catedralei. Sunt acolo și niște machete care scot în evidență diferențele dintre ceea ce a vrut să construiască arhitectul inițial și cum a evoluat ulterior viziunea lui Gaudi.
Interiorul catedralei e și el desprins din povești. E atât de înaltă, vitraliile sunt atât de frumoase, coloanele ce se împletesc precum crengile unor copaci sunt atât de originale, încât mi-aș fi dorit să pot ajunge acolo, din nou, și pentru un alt eveniment. O slujbă, un concert – orice fel de eveniment în cadrul căruia frumusețea arhitecturii să fie accentuată și prin muzică. Poate reușesc, cândva.
Se poate urca și în turnurile catedralei – e un bilet special și pentru asta (3 sau 4 euro) – dar copiii sub 6 sau 7 ani n-au voie oricum așa că nici nu ne-am mai pus problema.
În total, cred că am petrecut vreo 2 ore în Catedrală și în muzeul ei, apoi ne-am odihnit puțin în locul de joacă aflat fix alături, pe partea cu Fațada Patimilor.
Tot în aceeași seară am mers în plimbare și spre casele construite de Gaudi în același still, Casa Milla și Casa Battlo. Pe una dintre ele am prins-o acoperită de schele, se pare că norocul n-a prea ținut cu noi din punctul ăsta de vedere, dar oricum ne-am dat seama că stăm în fața unei arhitecturi unice.
A doua zi aveam avion spre casă, așa că n-am mai avut timp de foarte multe. Dar am ajuns totuși într-un alt parc, Parc del Guinardo, situat tot pe un deal ca și Parcul Guell, dar fără turiști… și fără Gaudi 🙂 În schimb am găsit aici câteva puncte de belvedere foarte bune, de unde se vedea frumos tot orașul și în special catedrala. Am mai găsit și papagali verzi în copaci, o încântare să-i privești. Per ansmblu, parcul are un aspect sălbatic, cu suișuri și coborâșuri, cu vegetație bogată și oarecum exotică. Mie mi-a plăcut, m-a făcut să simt că nu mai sunt într-un oraș mare și aglomerat, ci într-o zonă liniștită de munte.
Și cam asta a fost Barcelona pentru noi. N-am văzut decât o mică parte din ea, lista de obiective turistice pe care le avea de oferit era mult mai mare, dar eu am fost mulțumită. Am reușit să ne adaptăm programul astfel încât să-i facem pe plac Oliviei, care s-a bucurat cel mai mult de pauzele în locurile de joacă și de incursiunea la plajă. I-a plăcut totuși și Sagrada și a fost foarte interesată de tot ceea ce a văzut în muzeul acesteia. M-aș mai întoarce în Barcelona, cândva, dar recunosc că n-am pus-o pe lista marilor iubiri 🙂
Cred că motivul principal pentru care nu m-am îndrăgostit la prima vedere de Barcelona a fost contrastul mare dintre așteptări și realitate. Auzisem sau citisem atât de multe declarații pasionale cum că ar fi cel mai frumos oraș văzut vreodată, încât mă așteptam, probabil, să mă lovească frumusețea la fiecare pas. În rest, ceea ce m-a lovit chiar la fiecare pas a fost incidența extrem de mare a graffitti-urilor. Unele reușite, altele mai puțin, altele efectiv niște măzgăleli. Unele pe uși metalice, unde hai să zicem că ar fi putut înfrumuseța ceva, altele pe porțile retro ale unor case cu arhitectură de altfel foarte frumoasă, ca nuca în perete cum s-ar zice. După 2 zile m-am convins că Barcelona are obiective foarte frumoase, unice chiar, că e foarte ofertantă prin varietatea lor, dar eu nu m-aș arunca să spun că este un oraș extraordinar de frumos. Chiar am văzut orașe mai frumoase și mai coerente.
Și așa s-a încheiat iarna pentru noi. Ne-a plăcut ideea de circuit cu mașina. Vara trecută am prins gustul în Austria, acum am repetat experiența în Spania, și poate la vară ne aventurăm undeva și mai departe. Noi să fim sănătoși 🙂
Rezumat practic:
- Recomandare de cazare (nu e ceva fancy, ci o opțiune mai prietenoasă cu buzunarul): Residencia Erasmus Gracia
- Tarif intrare în zona monumentală, Park Guell: 8,5 euro/adult. Prețuri actualizate și bilete online aici.
- Tarif intrare în Sagrada Familia: 17 euro/adult. Prețuri actualizate și bilete online aici.
- Punct de belvedere neasaltat de turiști: Parc del Guinardo
- Parc frumos, aproape de plajă, cu loc de joacă pentru copii: Parc de la Citadella
- Lectură obligatorie înainte de a vizita Barcelona: Gaudi – arhitectul lui Dumnezeu
În Căsuța Oliviei 
Cand ti-am citit concluziile, am zis „hei, in sfarsit gasesc pe cineva care a simtit ca si mine”. Turismul barcelonez se bazeaza pe mare, dar mai ales pe ce-au construit arhitectii Modernista la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX. In plus fata de ce ati remarcat si voi ca negativ, noua ni s-au parut niste preturi exagerat de mari la obiective turistice si la mancare. Cu doua saptamani inainte vizitasem castelele de pe Valea Loarei si eram obisnuiti cu preturi de intrare de 8-12 euro, ori 23 euro pentru Casa Batllo, de exemplu mi s-a parut mult. Intr-adevar, depinde mult si de asteptari, dar chiar daca mi-au placut enorm obiectivele modernista vizitate, o revedere prea curand a Barcelonei nu-mi doresc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, și mie mi s-au părut mari prețurile, dar noi n-am intrat decât la Sagrada și în Parc Guell. Cât despre mâncare, confirm. Am plătit pentru o masă aproape dublu față de Malaga, și nici nu a fost ceva fancy, ba chiar am mâncat mai puțin :))
ApreciazăApreciază
Am fost acum câțiva ani la Barcelona, a fost o extraordinară surpriză!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Și pentru mine tot o surpriză a fost, dar nu una extraordinară 🙂
ApreciazăApreciază
Eu zic sa mergeti in Firenze si Lisboa. Astept apoi articole.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
❤ Si eu îmi doresc tare mult să ajung în Lisabona. Dar, spre dezamăgirea ta, sigur nu voi face surf.
ApreciazăApreciază