Sunt unele momente efemere care își pun amprenta asupra vieții tale. Îți schimbă cursul destinului. Se imprimă ca amintiri de bază în subconștient, se asociază unor emoții, pentru a-ți influența apoi viața pas cu pas, fără ca tu să îți dai măcar seama.
Astfel de momente sunt și cele în care te îmbraci nepotrivit. Știi despre ce vorbesc, nu? Acele zile în care are loc un eveniment relativ important iar tu reușești să o dai în bară printr-o ținută complet neadecvată. Acele situații în care restul femeilor din încăpere poartă rochii elegante, iar tu porți teniși și blugi zdrențuiți.
Știu, se spune că hainele nu îl definesc pe om și că nu ar trebui să le acordăm prea multă importanță. Dar adevărul e că, de multe ori, niște haine alese prost nu numai că pot strica acea primă impresie pe care o lași, dar îți și diminuează încrederea în tine. Și dacă încredere nu e, apăi nimic nu e.
Astăzi mi-a venit ideea să găsesc un astfel de moment din viața mea. Hm, au zis unul singur? Pai – nu că m-aș mândri cu asta! – dar am o colecție impresionantă de astfel de momente, în care m-am îmbrăcat ba de voie ba de nevoie cu ceva ce nu s-a dovedit a fi cea mai inspirată alegere.
Dar s-o luam pe rând, cronologic.
Zece ani. Serbarea de sfârșit de clasa a 4a.
Că doar prima serbare, ca și prima iubire, nu se uită niciodată. Acel prim moment din viață în care ai ocazia să te îmbraci elegant și să te simți ca o prințesă… dar mama consideră că nu e cazul să cumpere ceva pentru o singură zi, că doar oricum ești în creștere. Așa că încropește rapid o rochie, că tot are talent la croitorie, iar la capitolul pantofi consideră că important e să fie practici și cât mai versatili, să îi pot purta și la școală după aceea. Și uite așa s-a născut ținuta de mai jos. Eu sunt fetița din mijloc, cu rochie roșie făcută după nekermann, pompon mare în piept și pantofi bleumarin, stil Oxford. Doar că pe vremea aceea nu erau la modă.
Dacă mașina timpului ar funcționa și aș putea da timpul înapoi, aș apela la consultantul de încredere în materie de ținute de succes, ANSWEAR, și aș schimba complet piesele vestimentare alese de mama. Și implicit s-ar schimba și starea de spirit. Nu aș mai evita să interacționez cu colegii, nu m-aș mai ascunde în ultimul rând.
Top copii BANGKOK – MANGO KIDS
Fusta copii – MAYORAL
Agrafa de păr copii UNICORN – MANGO KIDS
Botine copii – PRIMIGI
Douăzeci și unu de ani. Prima petrecere „corporate” alături de iubitul meu
Momentul acela cand îi întâlnești pentru prima dată pe colegii iubitului tău și ai vrea să faci o impresie bună, să te-mprietenesti și tu cu ei, să-l faci să fie mândru cu tine. Doar că… garderoba nu e prea bogată, simțul estetic nu e încă dezvoltat, iar rezultatul e cel de mai jos. Nu, eu nu sunt tipa în rochie de seară, ci cea costumată în cămașă de școlăriță, fustă ciudată de stofă și cizme de tractorist.
Efectul discrepanței notabile dintre mine și tipa din stânga pozei a fost că nu mi-a mai venit să intru în vorbă cu nimeni. Mă simțeam din altă poveste, așa că am preferat să stau cuminte la locul meu, să ies cât mai puțin în evidență și să nu care cumva să calc pe ringul de dans. Eșec total.
Dacă aș putea schimba acea zi, aș face-o din toată inima.
Cum? Cu ajutorul Answear, desigur! Aș alege o rochiță casual, dar totuși puțin glamour, accesorii asortate dar nu foarte încărcate. Și pentru că petrecerea a avut loc iarna și temperatura de afara impunea niste cizme sau botine, aș completa ținuta cu o pereche superbă de cizmulițe argintii.
Nu-i așa că arată altfel? Ringul de dans m-ar fi atras ca un magnet dacă aș fi fost îmbrăcată și atunci așa.
Rochie TWILIGHT – Answear
Botine SIXTYSEVEN
Poșetă plic PARFOIS
Colier SIMPLE
Douăzeci și patru de ani. Domnișoară de onoare.
Alt eveniment la care am crezut că nu merită să investesc într-o rochie nouă, că doar n-o voi purta prea mult, ci mai bine îmbrac o rochie mai veche. Foarte veche, mai exact, de pe vremea balului de absolvire. Și pe cât de veche… pe atât de scurtă.
Știi cum e să te îmbraci la o nuntă cu specific tradițional într-o rochie prea scurtă, cu volănaș la poale, și să te întrebi pe toată durata horelor dacă ți se vede sau nu ceva mai multă piele decât ar trebui? Nu? Atunci dă-mi voie sa te felicit. Eu din păcate știu cum e: extrem de sresant!
Dovada tragediei – în poza de mai jos. Eu sunt cea cu prea multă piele expusă. Bine că mireasa a fost superbă și a furat toate privirile.
Tragedia ar fi putut fi evitată foarte ușor dacă aș fi trecut peste ideea indusă din copilărie cum că nu merită să investești în rochii elegante. Aș fi putut alege o rochie asimetrică, cu vedere la genunchi, dar totuși mai adecvată vârstei și evenimentului. Aș fi putut înlocui sandalele demodate și „practice” cu niste tocuri cui, și aș fi putut completa ținuta cu o gentuță plic, asortată cu textura diferită din talia rochiei, precum și cu un set de brățări finuțe, argintii.
Oare dacă aș fi arătat așa, aș fi fost cerută de soție mai devreme? 🙂
Rochie Twilight – ANSWEAR
Pantofi cu toc – WOJAS
Set brățări Beta – MANGO
Poșetă plic – MONARI
Douăzeci și șase de ani. Propria mea cununie civilă.
Întorcandu-mă înapoi în timp, mi-e greu să îmi explic ziua asta. Câteodată cred că am fost zgârcită și mă învinovățesc, alteori mă consolez cu gândul că pur si simplu asta-mi era mentalitatea: din nou am considerat că nu trebuie să cad pradă consumerismului, cumpărând o ținută super-extravagantă pentru ziua cununiei civile. La urma urmei, stiam că durează doar 15 minute, știam că adevărata cununie, cea religioasă, e în altă zi și că oricum voi avea o rochie de mireasă autentică, așa că am ales din nou să „refolosesc”. Am scos din dulap rochia office cu care mă mai prezentasem la unele interviuri, într-o culoare grena, destul de sobră și bătrânicioasă, am aruncat în picioare niște pantofi la fel de rodați ce aminteau de tangourile argentiniene, m-am coafat la domiciliu și m-am prezentat ca o floricică (smotocită) în curtea stării civile.
Poate că nu m-aș fi simțit foarte prost dacă n-aș fi dat nas în nas cu alte viitoare mirese, în fața instituției. Toate strălucitoare, radiante, purtând rochii elegante și arătând prin vestimentație că ziua aceea era pentru ele o zi specială. Și pentru mine era… doar că nu se vedea asta. Cel mai mult regret acest lucru atunci când mă uit la poze. Mi-ar fi plăcut ca fetița mea să le admire peste ani, să spună: „Wow, arătai superb!” Desigur, în ochii ei sunt cea mai frumoasă, dar ar fi fost drăguț ca și o părere obiectivă să sune la fel.
O, cum aș da timpul înapoi! Dacă înainte să realizez importanța unei ținute nu investeam prea mult timp în alegerea hainelor, după acest declick lucrurile ar sta complet diferit. M-am gândit mult ce-aș schimba în vestimentația mea de atunci. Răspunsul scurt e evident: totul! 🙂 Dar alegerea concretă a detaliilor e cu adevărat dificilă.
Aș fi ales, poate, o rochie albă elegantă, cu detalii dantelate, care să îmi scoată în evidență atu-urile fizice. Aș fi spart monotonia albului cu ajutorul unor pantofi și a unei gentuțe in culori vii, puternice, și aș fi accesorizat totul cu un colier cu perluțe. Simplu, captivant, de efect. Apoi aș fi pus pozele de la cununia civilă la loc de cinste, în vitrină.
Rochie – MISSGUIDED
Sandale – SIMPLE
Poșetă – PARFOIS
Colier Marie – MANGO
Sunt unele detalii care îți pot ruina o zi. Sunt unele regrete care te pot urmări toată viața. Sunt unele alegeri care te pot transforma în adâncul tău.
Dacă pantofii de la serbare nu ar fi fost atât de practici ci pur și simplu frumoși, dacă rochia de cununie nu ar fi fost „purtabilă” ci extravagantă, dacă toate amintirile înșirate mai sus s-ar fi scris altfel, aș fi fost, poate, o persoană mai încrezătoare și cu mai multă stimă de sine.
Pentru că atunci când există încredere, există și îndrăzneală, și când există îndrăzneală există oportunități și succes, iar unde există succes există și împlinire.
În Căsuța Oliviei 
Felicitari ! Acum am vazut
ApreciazăApreciat de 1 persoană