Ți s-a întâmplat vreodată să asculți pe cineva și mintea să-ți fugă aiurea? Să-ți dai seama că, deși mesajul pe care vrea să îl transmită ar avea potențial, modul în care își susține prezentarea prin limbaj non-verbal nu-l ajută deloc?
Ai avut vreun profesor, la liceu sau facultate, care venea la oră și vorbea uitându-se într-un punct fix, pe un ton atât de monoton încât toată lumea se uita la ceas, căscând și rugându-se să se scurgă timpul mai repede?
Sau ai fost chiar tu în postura de a încerca să transmiți un mesaj, ți-ai pregătit discursul în avans, ți-ai ales cuvintele cu grijă, dar atunci când ai ajuns în punctul de a-ți expune ideile în fața altor oameni, ți-ai dat seama că mesajul tău nu a convins pe nimeni?
Yep, mie mi s-a întâmplat. Nu mă feresc de prezentări în public, nu am emoții, dar nu am nici carisma, nici puterea de a menține vie atenția. De ce? Pentru că cea mai mare parte din mesajul pe care îl transmitem se datorează limbajului non-verbal.
Unii spun că procentele ar fi 60% vs 40%, alții chiar 90% vs 10 % 🙂 , dar cifrele exacte sunt irelevante. Ceea ce e important de reținut e că degeaba avem conținut, dacă nu avem și formă. E ușor să îi caracterizăm pe alții drept superficiali, atunci când nu se pot concentra asupra mesajului, totuși să nu uităm că și nouă ne e greu să urmărim o informație transmisă într-o formă pe care am cataloga-o drept…. plictisitoare.
Dar, guess what?, studiile arată că există speranță. Într-adevăr, unii se nasc cu un talent nativ pentru vorbit în public, alții… învață. Așa că hai să ne reamintim împreună câteva mici secrete de care ar trebui să ținem cont ori de câte ori avem de purtat o discuție cu cineva sau o prezentare de susținut în public.
1. Variază volumul și intonația vocii
De ce volumul și intonația contează? Ei bine, pentru că îți mențin vie atenția. Atunci când cineva vorbește ba mai tare, ba mai încet, atunci când subliniază anumite cuvinte sau introduce suspans prin modul în care accentuează unele părți, cel care ascultă devine mai atent.
De asemenea, mici artificii sau elemente neașteptate, precum pauzele misterioase, fluieratul, fredonatul unor cuvinte, pot scoate din monotonie orice prezentare.
Un exemplu foarte bun de folosire a acestor variațiii de ton și volum îi aparține Melaniei Medeleanu. De câte ori am auzit-o vorbind, a știut cum să captiveze. Recomand acest Ted Talk, foarte bun atât prin conținut și idee, cât și prin modul de expunere.
2. Zâmbește sincer în timp ce vorbești
Discursul Melaniei, de mai sus, e un bun exemplu și pentru acest al doilea secret. O față zâmbitoare e una pe care o urmărești cu plăcere, deoarece transmite o energie molipsitoare. Suntem mult mai atrași de figuri care transmit emoții pozitive decât de figuri încrâncenate sau de poker-faces de nedescifrat.
Provocarea vine însă din a zâmbi sincer, și nu fals :). Cum recunoaștem diferența? Ei bine… după ochi. Pentru că, deși zâmbetul e asociat cu o anumită formă a buzelor, zâmbetele sincere modifică de fapt forma și expresia ochilor.

Poți să îți dai seama în care dintre cele două imagini avem un zâmbet sincer, și în care avem un zâmbet fals? Răspunsul corect se găsește la finalul acestui articol.
3. Menține o poziție deschisă a corpului
Hmmm… asta ce mai e? Ce înseamnă poziție deschisă?
Numită și „poziție de putere„, sau „high power pose” în literatura americană, o poziție deschisă e cea în care mâinile stau mai degrabă pe lângă corp decât încrucișate, în care pieptul este relaxat, nu chircit ca atunci când ne-ar fi frig. O poziție deschisă transmite încredere și energie pozitivă și, mai mult, s-a descoperit că ne afectează în bine și starea de sănătate.
Studiile au demonstrat că o poziție deschisă a corpului are efectul de a scădea cantitatea de cortizol din corp și de a crește cantitatea de testosteron. Dacă introducem în ecuație faptul că testosteronul înseamnă energie, în timp ce cortizolul înseamnă stres, concluzia e evidentă. O astfel de poziție ne asigură practic un boost de energie, ne încarcă.
Pentru fanii Grey’s Anatomy, poate vă amintiți obiceiul Ameliei de a adopta un „Super Hero Pose” înaintea unei operatii riscante, pentru a-și crește nivelul de încredere în ea.
Pare cunoscută această imagine? 🙂

Concluziile sunt încurajatoare. Carisma se poate antrena. Cu grijă la poziția corpului, tonul vocii și zâmbetul ancorat pe față, discursurile noastre pot deveni mai atractive și pot menține atenția celorlalți mai mult timp.
Eu zic că merită să încercăm. Nu putem avea decât de câștigat.
Bonus, las aici o prezentare susținută de Amy Cuddy, din care putem afla mai multe despre cum ne afectează limbajul non-verbal viața, chiar și dincolo de prezentările în public.
Excelent articolul! Mi-a făcut plăcere să îl citesc, am şi învăţat şi am şi plâns puţin la discursul Melaniei. Îţi mulţumesc, Madi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Știu… discursul Melaniei e foarte special. Eu l-am ascultat de mai multe ori și, chiar dacă mai am un pic și-l știu pe de rost, tot mi se face pielea de găină când îl aud din nou. Mulțumesc pentru aprecieri. Week-end fain!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu am observat vorbitori in public care se credeau atat de relaxati incat ma obosea mimica lor, pe de o parte si pe de alta, mai statea si cu picioarele atat de departate incat mi s-a parut cea mai mare pierdere de timp, am regretat ca eram acolo, in sala. Ideea e sa avem grija la ce transmitem si sa avem mare grija si sa nu vorbim infundat, eu am patit asta adica sunetul se ducea in jos. Mi-a placut mult poza cu Will Smith, as revedea Hitch oricand 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, legat de vorbit…cred că ar fi tare bine venite niste cursuri de dicție în școală. În loc de caligrafie, eventual 🙂 Eu n-am nimerit încă vorbitori prea relaxați. Mai ales în domeniul meu, mai tehnic, la toate conferințele la care am mai participat ca spectator m-a frapat diferența enormă dintre români și străini, la acest capitol. Românii sunt foarte emotivi, cumva. Par stingheri în fața unui public. Or fi și excepții, dar cred că e mai puțin probabil să fii prea relaxat decât să fii prea crispați 🙂
ApreciazăApreciază
Chiar îmi voi studia modul în care mă comport când mă exprim. Foarte interesant găsesc acest articol! De fapt, limbajul non verbal spune multe sau chiar totul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Poți să te înregistrezi. Să vezi ce amuzant e să te uiți la tine, după aceea 🙂 Observi o grămadă de lucruri de care n-aveai habar.
ApreciazăApreciază
A, încă ceva. Care e problema cu picioarele depărtate? Nu ești prima pe care o aud. Mai am o prietenă care e scandalizată ori de câte ori vede un bărbat stând pe scaun cu picioarelea depărtate. Eu una n-am nicio reacție, nici nu mă deranjează nici nu mă emoționează 🙂
ApreciazăApreciază
Era vorba despre o femeie, in cazul meu, care tinea un discurs si zici ca avea joc de glezne. Nu destul ca trebuia sa-i suport pantalonii skinny care-i urmareau perfect liniile corpului, trebuia sa mai vad si cum sta cu picioarele total aiurea penru o femeie 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂
ApreciazăApreciază
Chiar e foarte important să studiem aceste aspecte. La master am făcut un curs de psihologia comunicării, iar o bună parte din materie era focusată pe ce spunem când nu vorbim.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sună foarte bine ideea cursului, psihologia comunicării. Eu ma mai uit la cursuri de genul acesta pe coursera, au o resursă foarte bogată de cursuri axate pe soft-skills.
ApreciazăApreciază
A fost foarte interesant 🙂 și eu mă mai uit pe coursera la astfel de cursuri și citesc cărți de comunicare (majoritatea în engleză, în română nu prea găsesc ☹️)
ApreciazăApreciază
Foarte bun articol! Am trecut de curand prin experienta vorbitului in public 🙂 si desi nu sunt in mod normal o persoana foarte emotiva am realizat cat este de dificil sa vorbesti, sa te faci ascultat, sa transmiti ceva si mai ales sa eviti gafele si ridicolul. O sa tin seama de sfaturile tale.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Sper să-ți fie de folos!
ApreciazăApreciază
Melania Medeleanu este cireasa de pe tort la articolul asta. Am ascultat-o si o ascult de fiecare data cand imi caut increderea.
ApreciazăApreciat de 1 persoană