Drepturi egale pentru nebăgăcioși

Ți s-a întâmplat vreodată să te simți prost (adică nu rău, ci chiar prost) pentru că îți aștepți cuminte rândul la o coadă, dorind să fii civilizat, în timp ce mulți oameni descurcăreți se bagă direct în față?

Mie da.

Ooo, da.

Și încă de câte ori.

Nici nu mă ajută faptul că sunt pitică și că mă îmbrac sport. Am observat eu că tocurile și fustele au mai mare succes la cozi. Mă rog, au mai mare succes în viață, în general.

Rareori am nimerit câte o coadă la care să mă așez și la care să nu mă simt prost că eu nu știu să mă bag. N-am fost învățată. Și e un skill pe care trebuie să îl deprinzi de mic, altfel la „bătrânețe” nu prea ai șanse, că ți-e rușine. Și rușinea, în România, uneori te face să te simți fraier. În alte țări probabil te face să te simți de-al locului.

Norocul meu că n-am context să stau la prea multe cozi. Dar și la alea la care stau…

Coadă la școală, în prima zi. Unii își bagă copiii în față, să intre mai repede.

Coadă civilizată, mai nou, la medicul de familie. Pe bază de programări. Dar persistă descurcăreții care vin „doar sa pună o întrebare”, dar dacă tot au ajuns hai să facă și o programare, dar hai și un aviz, dar uite, v-am adus un pachet, l-ați uitat, știți dumneavoastră. Mor.

Coadă în parc, la activități pentru copii. Gratuite, cuvânt magic. Părinții își împing copiii mai în față, ca nu cumva să se termine ce se dă gratis (și nu că le-ar trebui, dar ar suferi copilul fără) sau pentru că se grăbesc și n-au timp să stea după alții. Aham. Eu am, se vede pe mine.

Și-mi pare așa rău când o văd pe Olivia cum stă și se uită cum îi sunt băgați alți copii în față și n-am ce să îi spun, pentru că și eu în locul ei am făcut și aș face în continuare la fel.

Pe bagaciosi nu îi mai poți schimba, asta e clar.

Dar tu, ca organizator de coadă, poți face ordine. Că ești director de școală, medic de familie, casier la magazin sau animator în parc, ai avea puterea să asiguri drepturi egale pentru toată lumea. Și pentru descurcăreți, și pentru nebagaciosi.

Of.