Despre competiții în general și concursuri de blogging în particular

Dacă ai jucat vreodată boardgames (sau, pe românește, jocuri de societate), ai remarcat probabil că jocurile cooperative nu au același succes ca jocurile în care participanții se află în competiție.

Nici jocurile clasice de cărți, pe care le știm cu toții, nici jocurile de copii pe care le jucam în spatele blocului, niciunele nu pleacă de la premisa cooperării, ci mizează pe întrecere.

Desigur, unele jocuri sunt în echipe. Dar chiar și atunci, obiectivul e ca echipa TA să fie cea mai bună, să iasă în evidență.

De ce ne atrage competiția?

Pentru că ne dorim să fim acolo, în vâltoarea întrecerii.

Pentru că ne dorim să simțim adrenalina, tensiunea competiției, emoțiile de după, așteptarea. Odată ce-am gustat din cocktail-ul ăsta de senzații, devenim dependenți de el.

Pentru că orice competiție are în jurul ei o comunitate. Intrând în joc, ne alăturam unor oameni cu care putem schimba impresii, putem face strategii, ne putem plânge sau ne putem bucura.

Se naște în noi un sentiment de apartenență.

Și, desigur, ne dorim să câștigăm. Să simțim gustul succesului. Să ne fie validat efortul, talentul sau determinarea. De la caz la caz.

Concursurile ne fac inimile mai vii și ochii mai strălucitori.

„Toata viața a trebuit să lupt cu o puternică competiție. Nu aș ști cum să trăiesc fără acest spirit competițional.”

(Walt Disney)

Concursurile școlare – obligație sau utilitate?

Parentingul modern, venit dinspre vest, aduce ci el ideea că elevii n-ar trebui să fie în competiție, ci într-o colaborare continuă și armonioasă.

Sunt și nu sunt de acord cu treaba asta.

Depinde cum e organizată competiția și cât de mare e presiunea succesului pe umerii copilului.

Eu cred că cei mici trebuie obișnuiți de mici cu concursurile, dar cu concursuri fără nicio miză. Trebuie să se obișnuiască cu emoțiile pe care le simt, cu modul de organizare, cu regulile, chiar și cu dezamăgirea. Pentru că vor avea în viață concursuri care chiar contează: admiteri la liceu sau facultate, interviuri pentru un job și altele. Și ar fi păcat ca primul lor concurs să fie unul de care chiar le depinde viitorul.

Desigur, nu pot fi foarte obiectivă când scriu lucrurile de mai sus, pentru că am fost mereu o fire extrem de competitivă și am participat din școală la absolut toate concursurile care mi-au ieșit în cale: la română, mate, info, fizică, geografie… chiar și la religie (doar pentru că mama a făcut greseala sa îmi spună ca nu am cum să învăț materia în timpul scurt pe care îl aveam la dispoziție 😀).

„Mulți dintre cei care eșuează în viață sunt persoane care nu au realizat cât de aproape au fost de succes, în momentul în care au renunțat.”

(Thomas Edison)

Cu cine te întreci intr-o competiție? Cu alții sau cu propria persoană?

Marele avantaj al competițiilor este că ne ajută să creștem. Orice vârstă am avea.

Deși formatul concursurilor e de obicei de așa natură încât pare a compara participanții între ei, stă în puterea ta să privești totul dintr-o altă perspectivă și să te compari doar cu tine însuți.

De exemplu, dacă participi la același concurs 2 ani consecutiv, te-ai putea compara cu participantul X și ai putea vedea că el a ieșit pe locul 2 la ambele participări, tu ai ieșit întâi pe 10, apoi pe 3. În situația asta, ai două variante: să te superi că nu l-ai întrecut sau să te bucuri de evoluția ta spectaculoasă.

Concursurile nu sunt despre alții, sunt despre cât de mult putem crește noi, pe o axă a timpului.

Dar atunci, nu ne putem verifica această creștere și individual, pe baza unor milestone-uri și obiective autoimpuse?

Am putea. Unii chiar pot. Dar e nevoie de extrem de multă determinare și disciplină, trebuie să fii în stare să te ții de un plan în ciuda tuturor factorilor care te pot face să renunți.

În schimb, atunci când decizi să crești având drept cadru un concurs, nu mai ești singur. Ceilalți te vor împinge înainte chiar și când ție ti-ar veni să renunți. Adrenalina competiției te va motiva mai mult decât te-ar motiva ținta ta individuală.

„Principala competiţie este între ceea ce ai făcut şi ceea ce eşti capabil să faci.”

(Geoffrey Gaberino)

Vreau să devin mai bun… la scris. Există concursuri pentru bloggeri?

Răspuns afirmativ. Există. Și nu numai că te pot face mai bun la scris, dar te pot face și … mai bogat! În cunoștințe și prieteni, în premii și bani.

Cel mai serios și longeviv astfel de concurs este SuperBlog. Poate ai auzit de el, poate nu. Iată ce trebuie să știi despre el, pe scurt.

• SuperBlog 2021 începe pe 1 octombrie și e un maraton de probe care durează până pe 2 decembrie
• În acest interval se vor publica câte 3 probe pe săptămână. O probă constă dintr-o descriere a tematicii pe care trebuie să o abordezi și o listă de cerințe tehnice (cuvinte cheie de inclus în text, barem de jurizare, etc). Ai la dispoziție 7 zile pentru a redacta cel mai bun articol de care ești în stare și pentru a-l înscrie în platforma dedicată.
• Fiecare probă îți poate aduce un premiu. Unele premii sunt în bani, altele sunt produse alte sponsorilor care au propus proba respectivă.
• Pe lângă premiile individuale, există și un clasament general. Cei care participă la absolut toate probleme se înscriu astfel în cursa pentru trofeul SuperBlog. Premiul I nu e deloc de neglijat: 3000 RON. De altfel, și celalate locuri de pe podium sunt premiate generos.

Dacă te-am făcut curios și dacă ai un blog alături de care vrei să simți adrenalina unei competiții profsioniste, găsești aici o descriere pe larg a ce înseamnă SuperBlog, precum și instrucțiuni clare despre cum te poți înscrie. Te sfătuiesc să citești cu atenție Regulamentul, să consulți Lista Premiilor SuperBlog 2021, apoi să îți iei inima în dinți și să te aliniezi și tu la start, alături de ceilați curajoși.

De ce mai particip la SuperBlog … dacă am câștigat deja un trofeu?

Ah, poate ar fi trebuit să încep cu asta, atunci când am vorbit despre relația mea cu competițiile. Firea mea competitivă nu s-a dizolvat la finalul școlii. M-a urmărit și îmi e alături zi de zi.

Așa se face că, la a 4a mea participare la SuperBlog (că doar am zis că e nevoie de perseverență și întrecere cu tine însuți), în primăvara lui 2019, am venit acasă cu trofeul mult râvnit, alături de multe alte premii câștigate de-a lungul competiției. Găsești toate impresiile și articolele mele pentru și despre SuperBlog, aici.

Atunci, dacă mi-am atins obiectivul, de ce mai particip?

Pentru că niciodată nu poți spune că ai învățat suficient.

Întotdeauna mai e loc să crești.

Și niciodată nu îți dăunează niște premii, nu? 😀

Anul acesta, pe trofeu poate fi numele tău: