Una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele din copilarie se leaga de carti. De-abia invatam sa citesc, prin anii gradinitei, cand tatal meu a inceput sa ma duca la biblioteca din oras, pentru a-mi alege cartile preferate. Iubeam momentele alea. Placerea de a rasfoi paginile colorate, responsabilitatea de a alege cele 3-4 carti pe... Citește în continuare →
Am fost astazi la un curs care a inceput cu un exercitiu interesant, ce merita povestit. Am primit fiecare cate un cec in valoare de 86.400 de Euro, chipurile mostenire de la o ruda excentrica. Banii nu veneau totusi asa usor, ci la pachet cu o conditie: ii primeam doar daca reuseam sa ii cheltuim... Citește în continuare →
Nu stiu sa merg pe bicicleta. Am invatat sa inot, sa ma plimb cu rolele, sa patinez, sa schiez. Nu neaparat in ordinea asta, dar pe toate le-am incercat dupa 18 ani. Nu sunt vreun anti-talent sportiv, exista potential in mine de a-mi tine echilibrul chiar si pe doua roti, dar banala bicicleta inca imi... Citește în continuare →
Spectacol in Galati: ansamblul Psalterion
Am fost aseara la spectacolul 'Odata ca niciodata' sustinut de ansamblul Psalterion, din Galati. Pe cat de ciudat suna numele, pe atat de mult mi-a placut ce am văzut pe scena teatrului muzical. Recunosc, am mers la noroc. Voiam bilete 'la ceva', orice ar fi fost in seara respectiva, si asa am dat pe net de... Citește în continuare →
Valentine’s Day, post mostem.
Am inceput sa scriu despre acest subiect extrem de 'important' acum cateva zile, dar intalnirea cu prima pneumonie a re-prioritizat si decalat totul 🙂 Anyway... despre asta in episodul urmator. Am observat de cativa ani ca a devenit un trend sa declari sus si tare ca esti anti Valentine's Day. Sub pretextul ca nu e... Citește în continuare →
Retrospectiva la aproape 2 ani si jumatate
Copiii cresc intr-un ritm ametitor. Te surprind zi de zi cu o noua achizitie, expresie sau abilitate. Ceea ce e ironic e ca, desi toate noutatile astea par extrem de importante la vremea lor, foarte curând ajung sa fie uitate, eclipsate de alte si alte noutati. Creierul unui copil se dezvolta, clar, mult mai repede decat tehnologia zilelor noastre.... Citește în continuare →
Ranitii de la Colectiv, adusi in pragul sinuciderii de guvernul tehnocrat
E titlul senzational care a persistat pe ecranul televizorului mai bine de 10 minute, in cantina corporatista unde luam masa de pranz. Si, oricat de apolitica si detasata as fi de obicei, n-am putut sa nu ma revolt instant gandindu-ma la cat de nedreapta e libertatea pe care o are mass-media in ziua de azi,... Citește în continuare →
Han Solo si Ioan Manole
Am inceput articolul asta din decembrie, atat de mare a fost socul (cultural) pe care l-am avut la intalnirea cu Han Solo. Dar uite ca stelele nu s-au aliniat suficient de prielnic la momentul respectiv, si marele Han a ramas de atunci inchis in sertar. Ar fi totusi pacat sa pierd amintirea, asa ca sa incepem... Citește în continuare →
854 de ore
Sunt oameni pe care ii deprima stresul. Sunt oameni pe care ii deprima greutatile. Pe mine ma deprima sa stau. Sa constientizez ca timpul trece pe langa mine si ca eu nu il umplu cu nimic. Sa imi dau seama ca pierd momente in care as putea face altceva. Aseara, in timp ce leganam o... Citește în continuare →
2015 in numere
Am inceput sa scriu pe blog nu din dorinta de a fi la moda, ci pentru a avea un mijloc prin care sa persist si sa transmit mai departe informatii pe care eu, la vremea cand am avut nevoie de ele, nu le-am gasit pe internet. Tocmai de aceea, numerele de mai sus ma... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 