Ranitii de la Colectiv, adusi in pragul sinuciderii de guvernul tehnocrat

E titlul senzational care a persistat pe ecranul televizorului mai bine de 10 minute, in cantina corporatista unde luam masa de pranz.

Si, oricat de apolitica si detasata as fi de obicei, n-am putut sa nu ma revolt instant gandindu-ma la cat de nedreapta e libertatea pe care o are mass-media in ziua de azi, când i se permite sa folosească orice tehnica de manipulare, oricat de ne-etica, pentru a deservi unor interese politice.

N-ar trebui oare ca CNA-ul sa sanctioneze asta? Sau, daca nu sa sancționeze, cel puțin sa marcheze intr-un fel emisiunile sau posturile care în mod constant difuzeaza stiri menite sa puna intr-o lumina nefavorabila acelasi partid politic? Asa cum apare semnul de publicitate in momentul in care o emisiune plaseaza un produs, la fel de bine s-ar putea adauga un semn M de la manipulare langa sigla unor anumite posturi de televiziune.

In cazul de fata, mentionarea ranitilor de la Colectiv e o doar o tehnica de infruentare menita sa atraga atentia, prin starnirea unui impact emotional. Legatura dintre guvernul tehnocrat si tragedia de la Colectiv e inchipuita, dar vinde. Unde era guvernul tehnocrat in momentul producerii tragediei? Exact! Nicaieri. Altul era guvernul aflat la putere. Asta nu spune nimic?

Folosirea amintirii celor care au ars in Colectiv e o strategie de marketing meschina, care nu demonstreaza decat faptul ca unii sunt dispusi sa calce pe cadavre pentru a-si atinge niste obiective. Nu demonstreaza decât lipsa de respect, de empatie si, intr-un final, de suflet.

Daca am fi sinceri cu noi insine, am recunoaste ca nimeni nu e perfect. Da, soc si groaza, nimeni nu e perfect! Daca am aparea la stiri, azi s-ar spune ca am ajutat o batranica, maine s-ar spune poate ca am jignit gratuit un functionar public. Suntem oameni, deci avem cu totii defecte. Implicit, gresim. Eu, tu, noi toti.

Un post de televiziune care, in mod constant, ridica in slavi partidul X si critica tot ceea ce face partidul Y, e un post de televiziune care minte. Un canal de comunicatie neobiectiv, platit sau sustinut de interese politice. Deci nu ne ramane altceva de facut decat sa actionam cu discernament si sa tratam orice afirmatie sau stire care apare acolo cu neincredere. E atat de simplu.

Din pacate, nu toata lumea are contextul social in care sa inteleaga cum sta treaba cu manipularea asta. Asa ca unii oameni cred tot ceea ce apare sub sigla „senzational” si ajung sa ii voteze pe cei care mint mai bine sau care sunt mai vocali, in defavoarea celor carora le e sila de astfel de comportamente. De-asta in politica ajung, cu precadere, oameni fara principii si fara valori morale. Nu generalizez, doar numar. Abilitatile politice n-ar trebui sa se masoare dupa „cine are gura mai mare”, ci dupa soft-skills, rezultate si strategii de viitor.

Si tot din pacate, oamenii incearca sa isi minimizeze aportul pe care il au in mentinerea acestei realitati dand vina pe lipsa de optiuni. „Ce altceva sa aleg? Numai asta avem”. Valabil si pentru politica, valabil si pentru emisiunile care promoveza doar non-valori. Nu dam nume, alea de la ora 5.

Scuza asta e o scuza cu care ne mintim singuri. Optiuni avem, ca doar ne-am castigat libertatea de alegere. Exista si posturi apolitice. A, n-au titluri senzationale? Vorbesc despre lucruri care nu atrag atentia? Asta nu poate fi decat bine, e un semn ca in definitiv nu se intampla nimic in lume care ar trebui sa-ti genereze o stare de spirit proasta. De asemenea, exista si alte emisiuni la TV la ora 5. De ce nu ne putem uita pe Animal Planet, la un reportaj despre balene, in loc sa o ascultam pe Sanziana Buruiana (mai exista?) plangandu-se de nereusita ultimului implant? Poate informatiile despre balene nu ne aduc niciun castig vizibil, dar jur ca nu vad nici valoarea adusa de Sanzi. Ce stiu sigur ca ne aduc balenele, in schimb, e liniste si pace.

Desigur, mai exista si optiunea de a inchide televizorul ori de cate ori ceea ce vedem acolo ne induce o stare conflictuala, de nemultumire sau de dezaprobare. Mai exista inca biblioteci, mai exista varianta de a sta de vorba cu cei din casa despre lucruri pozitive. Televizorul e doar o varianta confortabila, la indemana, de a-ti odihni creierul. Si totusi doctorii recomanda sa il mentinem activ, pentru a ne bucura de sanatate mentala si la varste inaintate.

Ceea ce vreau sa spun e ca puterea sta in mainile noastre. Partidele castiga pentru ca noi le votam. Televiziunile ne manipuleaza sau promoveaza continut de proasta calitate pentru ca noi il urmarim. Nemultumiti, desigur, dar il urmarim. Lumea in care traim are nevoie de feedbackul nostru pentru a se schimba. Ceea ce transmitem, prin audienta, e ca noi suntem ok cu asta si ca ne resemnam.

Daca nu suntem ok, atunci schimbarea trebuie sa inceapa cu noi.

Melodia asta a Proiectului Tivodar e una din preferatele mele din sfera folk-ului, poate pentru ca puncteaza extrem de concis o buna parte din ceea ce am vrut sa transmit si eu, azi.

Ai libertate… Ai libertate, dar nu esti liber.

Tu stai deoparte si-astepti sa vina

O alta zi, o alta viata… sa iti convina.

 

Ai libertate si o lasi sa piara,

Marturisind la toti ca vrei

In alta tara.

Hai ca se poate si la noi. Dar se poate numai daca eu, tu, noi incepem sa ne comportam ca-n vestul la care visam.