Nu e un secret faptul că lucrez într-o multinațională -- am mai scris despre asta și cu alte ocazii. Mai mult, nu sunt la prima multinațională ci cam la a patra, ceea ce mă face probabil destul de experimentată în tot ceea ce înseamnă mediu de lucru distribuit, echipe multietnice și interacțiune cu alte culturi.... Citește în continuare →
Aud această dorință de câteva ori pe zi. La telefon, pe mail, sau față în față, o familie plină de speranță mă roagă să le dau o recomandare de hotel sau pensiune care să fie ok pentru o escapada alături de copii. De preferat cazare în Poiana Brașov, că-i aproape și de pârtiile de ski,... Citește în continuare →
- Alo, mad'moazel Madelina? Vă aștept aici la parter, ca de obicei, am un pachețel pentru dumneavoastră. Am închis telefonul cu eleganță și am schițat un zâmbet obosit. Ziua începuse prost, și desi mă bucuram să-l aud pe curier de obicei, parcă azi nu era momentul să-și facă apariția. - Cobor să iau un pachet de... Citește în continuare →
Am spus "da" fără să clipesc. Relația noastră debutase atipic, cu un accident de bicicletă. Mihai a fost necunoscutul săritor care m-a ajutat să mă ridic și care mi-a privit cu un ochi de expert genunchii făcuți ferfeniță. S-a oferit imediat să mă conducă la el acasă și să-mi panseze rănile, căci locuia fix peste... Citește în continuare →
Ana nu avusese niciodată coșuri. În liceu, când toate colegele ei sufereau (deloc în tăcere) și incercau să-și ascundă fața invadată de cratere și dealuri, când colegii purtau șepci bine îndesate pe frunte, pentru a masca puzderia de coșuri presărate mai ceva ca stelele pe Calea Lactee, Ana trecea prin viață complet imună la blestemul... Citește în continuare →
- O fereastră de motivație intrinsecă! - Poftim? -O fereastră de motivație intrinsecă. Asta-i tot ce trebuie să găsim pentru a convinge oamenii să consume din nou legume și fructe în stare crudă. În grupul celor trei entuziaști s-a lăsat o liniște apăsătoare. Andrei și Ștefan o priveau mirați pe Oana, ai cărei ochi străluceau... Citește în continuare →
Soare, mare și nisip fierbinte. Stau cu ochii închiși la un capăt de țărm, răscolind orbește cu degetele în căutarea unor scoici. Gândurile îmi zboară la petrecerea de diseară și la rochia vaporoasă, turcoaz precum valurile astea jucăușe, care mă așteaptă nerăbdătoare în dulap. Va fi cu siguranță... *** -Maaaaaaaaaaami! Iar nu te trezești? Întârziem... Citește în continuare →
Pentru că anul ăsta a fost atât de plin, și cu vrute și cu nevrute, încât ar fi aproape nefiresc să slăbesc ritmul, Pentru că semi-maratonul din primăvară mi-a lăsat un gust dulce-acrisor de adrenalină, Pentru că am ocazia să mă întrec pe mine însămi, Pentru că vreau să văd dacă am învățat din greșeli,... Citește în continuare →
Am ramas probabil ultima participanta la Spring Super Blog 2017 care inca nu a scris nimic despre cum a fost si ce-a insemnat pentru mine. Sa fie oare un indiciu ca atat de mult m-a instovit acest concurs, incat am simtit nevoia de o pauza? 😀 Inceputul M-am înscris in competitie prin febuarie, fără să știu... Citește în continuare →
Am scris aici despre cum am ajuns sa particip la Super Blog si ce a insemnat acest concurs pentru mine. Totusi, dincolo de impresiile generale, am vrut neaparat sa imi fac timp si pentru o mica analiza a problelor si a articolelor cu care am participat, analiza ce sper sa-mi fie utila pentru editiile viitoare... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 