Am pus pariu cu mine însămi că anul acesta voi câștiga trofeul SuperBlog cu al meu blog neobișnuit! Aș fi putut să țin asta pentru mine, nu-i așa? Aș fi putut. Doar că noul blog Dodo Pizza mi-a inspirat ideea de a-mi face public pariul. Cum m-a motivat pizzeria neobișnuită să visez la marele premiu?... Citește în continuare →
Stăteam singură în sala de conferințe, în primul rând de scaune, uitându-mă confuză și încă șocată la scena goală din fața mea. Nu înțelegeam exact cum de ajunsesem acolo, cum de mă aleseseră tocmai pe mine dintre sutele de participanți la târgul de turism și, mai ales, care avea să fie rolul meu în stabilirea... Citește în continuare →
A venit și perioada aceea mult iubită a anului în care soțul îmi amintește că ar fi timpul să ne facem planurile pentru vacanța de vară și să ne alegem un sejur la mare. De fiecare dată, diplomația lui de a folosi persoana I plural - "să facem", "să alegem" - mi se pare delicioasă.... Citește în continuare →
Cei care mă cunosc știu că sunt o persoană extrem de activă, care nu poate funcționa fără un obiectiv și fără un plan. Momentan îmi antrenez mintea în competiția SuperBlog și asta îmi consumă cam tot timpul. Dar pentru că probele se termină curând, mi-am găsit deja o nouă provocare: cea de a ajunge la... Citește în continuare →
Simțim cu adevărat fericirea de-abia atunci când viața noastră are un scop. Pas cu pas, moment cu moment, ne îndreptăm spre obiectivul care ne ghidează, iar asta ne dă sens și direcție. Pentru unii, scopul ales ține de carieră. Pentru alții, de familie. Și, pentru unii temerari, scopul se poate contura și dintr-o simplă idee... Citește în continuare →
În exclusivitate aici pe blog, sunteți martorii unui moment istoric: o să intru în cartea recordurilor ca fiind prima super-blogger-iță care a reușit să îi ia interviu... unui cântar. Și nu orice cântar! E vorba chiar de Mai-Marele Cântarelor. Ce? Cum? Păi hai mai bine să aflăm chiar de la domnia sa despre ce-i vorba.... Citește în continuare →
"Am recitit aseară din teatrul lui Cehov, Pescărușul. "Într-un fel, fiecare femeie își întâlnește călăul - Trigorin-ul ei. Trăiește fericită și liberă, dar într-o zi un bărbat vine din întâmplare, o vede și, neavând ce face, o distruge". Și toate povestirile sunt la fel. Eu mi-am întâlnit odată Trigorin-ul meu. Îmi ajunge!" Citesc însemnările Aurorei... Citește în continuare →
Pe tine ce te inspiră? Te-ai întrebat vreodată? Pe mine mă inspiră confortul propriei casei, și e un răspuns la care am ajuns... chiar scriind aici, pe blog. Pentru că, orice s-ar crede, atunci când îți propui să scrii despre un subiect, oricare ar fi el, inspirația nu vine la comandă. Nu e suficient, cel... Citește în continuare →
Mă uitam la sprâncenele lui arcuite, la pieptul gol, încordat, la dinții perfect conturați care mușcau cu sete din buza de jos și mi se părea că nu-l mai văzusem niciodată atât de frumos și de atrăgător. Așa era Ducu: de fiecare dată când se trezea în fața unei probleme, parcă i se ascuțeau toate... Citește în continuare →
E o noapte adâncă, fară urmă de stele, și eu merg printr-o pădure, orbecăind. Am memorat mental harta comorii și, dacă am calculat bine, ar trebui să ajung la gura peșterii în doar câțiva pași. 405, 406... 500 de pași. Am ajuns. Întind larg mâinile și spintec aerul în toate direcțiile, căutând intrarea în peșteră.... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 