Lupta cu somnul

Exista o expresie veche, „a te trezi odata cu gainile”, si o expresie noua – „a te trezi odata cu Olivia”. Avantaj de somn in favoarea gainilor, care in mod clar au mai putina treaba presanta decat are fetita mea.

Ca e treaza toată casa de la 4.30 a.m, azi de exemplu, n-ar fi o problema asa mare. Imi plac oamenii matinali (desi, ca sa nu fiu ipocrita, imi plac aia pt care matinal inseamna ora 7-8). Dar sa ne luptam 1-2 ore in fiecare seara cu somnul, cand noi doi picam din picioare si ea inca nu a terminat toti milimetrii patrati de pat pe care se poate sari, ei bine asta e crunt.

De 2 ani si 3 luni se impotriveste somnului cu toata puterea care încape intr-o fiinta atat de mica. O saptamana a fost si ea mai somnoroasa, fix dupa nastere, când avea un pic de icter si ne-a dat false sperante ca avem un bebelus de-ala de vezi prin filme, de doarme cum, unde si cand il pui. A trecut icterul, a trecut si somnul. Definitiv. Fara sa exagerez, in astia 2 ani am bifat fix 2 nopti in care a dormit fara sa se trezeasca deloc pana dimineata. Dar, din nou, cea mai mare problema e cum adoarme.

Exemplu de acum 2 nopti:

Ora 8.30 – hai la culcare, ca e treaza fata de la 5 si ceva dimineata, iar somnul de pranz a fost o gluma. Se intampla, pe rand, urmatoarele: bea lapte. Isi da seama ca vrea si apa. Ne uitam la duck tv. Vrea pe perna leganata. Nu mai vrea. Mai are un pic de sarit in pat. Pe duck tv apare o zebra. „Nu paceeee!!!”, incepe etalarea prin tipete a antipatiei fata de zebra. Inchidem tv-ul, crizele se intensifica. Povestesc ceva despre porumbei o perioada, pare ca se linistesc apele. Brusc, primesc un calcai in ochi de vad stele verzi. Imi pierd calmul (si retina, in mintea mea), ridic tonul, mai rau fac pentru ca reapar plânsetele. Vrea sa faca pipi, la olita, ca doar nu mai e bebe. Aduc olita de dincolo, s-a energizat brusc. Mai spun o poveste, mai dau drumul la tv, i se inchid in sfarsit ochii. Dau sa sting postul ratelor, numai ca… Ghinion! Probabil a detectat prin pleoape ca a scazut intensitatea luminii din camera, caci se ridica brusc în fund si isi aduce aminte ca plangea. Pe la 22.30 i se face mila de noi si adoarme.

Cam asta e o seara obisnuita. Din când in cand, se aliniaza planetele și reușesc sa o adorm in doar jumătate de ora.

Am citit zeci de articole, tot nu reusesc sa identific cu ce am gresit de-a lungul timpului. La televizor n-a stat niciodata mult, pana la 6 sau 9 luni chiar nu l-am deschis in prezenta ei, apoi doar cu taraita si atunci la desene neagitate. Totuși, nu ma simt impacata. Nu stiu daca televizorul e cauza agitatiei, dar mi-e clar ca e un copil cu o activitate cerebrala foarte intensa, care nu poate dormi in primul rand din cauza gandurilor si abia mai apoi din cauza durerilor de dinti, masele si alte cele. Pare ca e intr-un permanent puseu de crestere. Asa ca de 2 zile suntem la dezintoxicare de tv. Sper sa revin cu vesti bune….si mai fara cearcane.

Somn usor, mie!