2020#1. Prietenie.

Ideea de a ține un soi de jurnal al recunoștinței nu e nouă. Am făcut asta preț de câteva luni prin 2016, pe un jurnal fizic pe care l-am zărit într-o librărie și pe care mi l-am dorit foarte tare. Cumva, n-am reușit să mă țin de obicei, pentru că scrisul pe un caiet te limitează, și în timp și în spațiu.

Apoi am văzut jurnalul de pe Facebook ținut de Dana Rogoz și mi s-a părut din nou o idee drăguță și pozitivă de a împărtăși cu alții frânturi din viața ta. De a afișa în lume partea plină a paharului, crezând în mod sincer că acest obicei va minimiza, în timp, partea goală. Crede și ți se va da 🙂

Așa că singura mea rezoluție pentru 2020 e să mă bucur de fiecare zi și să imortalizez fiecare întâmplare, senzație sau detaliu pentru care mă simt recunoscătoare. Începând de azi.

1 ianuarie

Azi a fost o zi pe cât de scurtă, pe atât de plină. Am intrat în noul an în cel mai frumos fel, alături de toți cei mai apropiați prieteni, la noi acasă, cu copiii roind prin jur, cu masa plină (deși nu suficient de plină, după unele păreri :p ) și cu multă voie bună.

Am avut câteva momente în care am privit în jur și mi-am dat seama cât de norocoasă sunt. Nu e de ici de colo să te simți aproape ca într-un episod din Friends, când toți se adună la aceeași masă de Ziua Recunoștinței și debitează vrute și nevrute. La același lucru m-am gândit și câteva ore mai târziu, spălând pahare, dând cu mopul și adunând confetti din cele mai ascunse colțuri ale casei. A meritat tot efortul.

Azi sunt recunoscătoare pentru prietenii pe care îi am, pentru timpul pe care îl petrecem împreună și pentru cât de natural mă simt în prezența lor.

Mâine mă așteaptă o nouă zi deja book-uită cap coadă, alături de alți prieteni dragi, o zi în care sper să termin și bilanțul cărților citite în 2019. Nu de alta, dar a început an nou, listă nouă. Soția secretă mă așteaptă pe noptieră.

La mulți ani tuturor! Un an nou plin de sens în tot și în toate!