1 februarie
Azi e a doua zi de carantină. Stau izolată într-un dormitor, sperând să nu îmbolnăvesc și restul casei. Dar, pentru că nu pot rezista doar acolo, căci îmi vine să mă urc pe pereți, mai evadez din când în când, camuflată în chirurg.
Și-ntr-una din aceste evadări, am fost apostrofată că arăt foarte tristă, de parcă mi s-ar fi întâmplat o mare tragedie. Ba, mai mult, Olivia mi-a spus că aș putea să joc jocul.
Ușor de zis, greu de făcut. Am încercat să îmi dau seama ce mă supăra atât de tare: arestul la domiciliu? faptul că mă simt groaznic? sau faptul că trebuie să iau medicamente?
Și dintre toate aceste motive, pot să bag mâna în foc că ultimul e cel care mă frustrează cel mai tare. Am citit diverse despre celebrul Tamiflu, așa că îl iau cu inima îndoită. Iar asta vine peste dorința mea generală de a lua cât mai puține medicamente.
Dar repulsia asta are la bază un motiv pentru care aș putea totuși să fiu recunoscătoare: am fost un copil și un adult sănătos. În copilărie, în casa noastră, cutia cu medicamente conținea doar aspirină și faringosept. Nu-mi aduc aminte de altceva. Și nici nu am avut nevoie prea des de altceva.
Așa că azi aleg să mă bucur că am luat atât de puține medicamente de-a lungul vieții, încât nu sunt obișnuită cu ele. 🙂
Și… că am mai mult timp de citit.
În Căsuța Oliviei 
Madi, te inteleg perfect! Pe mine cel mai mult ma deranjeaza faptul ca nu pot iesi din casa – m-am ales cu o entorsa urata la baschet si sunt in a doua saptamana de „benched” ca sa-l citez pe doctor. Cat despre medicamente, ai fost un copil fericit. Eu imi aduc aminte cu groaza seriile de moldamin (Eram ca un catel sau o pisica cand aude de veterinar atunci cand auzeam de doctor). Vad ca tamiflu este tratament impotriva gripei. Am vazut ca exista variante cumparate d epe net care contin antibiotic – dar prespun ca ai citit ce contine.
ApreciazăApreciază
Imi pare rau pentru entorsa ta. Sper sa iti revii la viata activa cat mai repede posibil. ❤
ApreciazăApreciază