Sunt multe alte cărți pe care le-aș putea încadra în niște topuri clasice: cele mai frumoase, cele mai emoționante, cele mai neașteptate. Chiar și unele pe care le pot pune, fără regrete, în categoria cele mai proaste. Dar cartea asta s-a desprins cumva de orice calificativ posibil. Aș vrea să o descriu și nu știu... Citește în continuare →
Anul trecut scriam aici despre o carte care mi-a plăcut foarte mult, atât de mult încât am recomandat-o tuturor: "Sa nu râzi... :(", a Ralucăi Feher. Și am făcut din nou greșeala să sper că, dacă prima întâlnire cu un autor a fost reușită, așa vor fi și următoarele. Ar fi trebuit să am un... Citește în continuare →
Seara, la terminarea cărții... Am întors și ultima pagină din Eleganța ariciului , de Muriel Barbery, și am închis cartea cu inima grea. Simt că descrierea de pe copertă mă minte: chiar să fie aceasta o carte pe care cabinetele de psihologie din Paris o recomandă, în loc de Prozac? Sau e, din contră, o... Citește în continuare →
"- Aceasta este mașina de spălat vase cu ultrasunete. Sunetul de înaltă frecvență care trece prin apă îndepărtează murdăria și grăsimea din orice obiect în câteva secunde. Scufunzi obiectul, îl scoți, gata!- Și femeia ce mai face? întrebă Khashdrahr.- Ea pune rufele sau vesela în acest uscător, care le usucă în câteva secunde, cu ajutorul... Citește în continuare →
Din punct de vedere al cărților citite, 2020 a fost un an bogat. Nici nu se putea altfel, cu atât de mult timp petrecut în casă ... Obiectivul pe care mi-l propusesem pe GoodReads a fost unul pe care l-am considerat din start imposibil - 36 de cărți - și totuși m-am apropiat de el... Citește în continuare →
Secretul soțului este exact ceea ce promite chiar de pe copertă: o poveste captivantă, care te ține în suspans pagină cu pagină. Poate de asta am și citit-o în doar 2 zile, deși prea subțirică nu e. Dacă m-aș apuca să povestesc frânturi de intrigă sau să fac caracterizări de personaje aș spulbera jumătate din... Citește în continuare →
Am terminat astăzi de citit Orașul Fetelor, de Elizabeth Gilbert, și mi-am propus să scriu despre ea la cald, cu impresiile proaspete în minte. Știu că a fost pe val cartea asta anul trecut, când a apărut. Parcă toată lumea o citea și-și dădea cu părerea despre ea. Unii o ridicau în slăvi, alții își... Citește în continuare →
"Noua ta viață începe când înțelegi că nu ai decât una" a fost un titlu care m-a atras imediat ce l-am văzut. În ultima vreme îmi plac titlurile lungi, care ascund în ele promisiuni și hint-uri despre subiectul acțiunii. În plus, m-a bucurat existența acestui titlu, în speranța că - dacă va fi promovat -... Citește în continuare →
Fiecare scriitor are o trăsătură caracteristică. Așa cum există voci unice pe care le auzi cântând la radio și știi imediat cui aparțin, deși melodia e nouă, tot așa există și scriitori pe care îi poți recunoaște printre rânduri, fără să te uiți la copertă. Eric-Emmanuel Schmitt e, pentru mine, un astfel de scriitor. Dacă... Citește în continuare →
Într-o bibliotecă sau într-o librărie ai putea găsi romanul Polyanna, Jocul Bucuriei la categoria cărților pentru copii. Și n-ar fi un lucru greșit. E o lectură ușoară, al cărei personaj principal e o fetiță de 11 ani care, din cauza circumstanțelor, începe o viață nouă, plină de mici aventuri. Ai spune că are toate ingredientele... Citește în continuare →
