Da, am făcut-o și pe-asta! Am fost pentru prima dată cu Olivia într-un camping și am petrecut prima noapte într-un cort, în această formulă extinsă. Și pentru că experiența ne-a depășit așteptările, de-abia așteptam să povestesc despre ea. Camping Fain - cel mai child-friendly camping pe care l-am văzut până acum Camping Fain se află... Citește în continuare →
Fiecare scriitor are o trăsătură caracteristică. Așa cum există voci unice pe care le auzi cântând la radio și știi imediat cui aparțin, deși melodia e nouă, tot așa există și scriitori pe care îi poți recunoaște printre rânduri, fără să te uiți la copertă. Eric-Emmanuel Schmitt e, pentru mine, un astfel de scriitor. Dacă... Citește în continuare →
Într-o bibliotecă sau într-o librărie ai putea găsi romanul Polyanna, Jocul Bucuriei la categoria cărților pentru copii. Și n-ar fi un lucru greșit. E o lectură ușoară, al cărei personaj principal e o fetiță de 11 ani care, din cauza circumstanțelor, începe o viață nouă, plină de mici aventuri. Ai spune că are toate ingredientele... Citește în continuare →
"Ați observat ceva?Părinții noștri nu știu să întrebe. Ce mai faci? Cum te simți? Ești fericit? Ce ai vrea?Părinții noștri știu ce facem, cum ne simțim, dacă suntem fericiți și ce vrem.Știu mai bine decât noi. Nu pierd timpul cu interogații. Niciodată.Părinții noștri sunt geamurile acvariului în care trăim. Sunt pereții de sticlă care ne... Citește în continuare →
Stăm toți 3 în casă de pe 10 martie. Am mai ieșit doar fugitiv - eu la o plimbare cu trotineta în jurul blocului cu Olivia, el la cumpărături și împreună în pădure, o singură dată, pe 12 martie. Deci putem număra pe degetele de la mâini toate ieșirile la un loc. Dacă mi-ar fi... Citește în continuare →
O să fiu scurtă astăzi, pentru că n-am mai scris de mult și mi-am ieșit din mână. E despre coronavirus, desigur, și despre atitudinea noastră în fața lui. Atitudine care poate avea două extreme: panica exagerată și aroganța iresponsabilă. Panica e cumva extrema mai normală. E logic să-ți fie frică de un pericol, e logic... Citește în continuare →
1 februarie Azi e a doua zi de carantină. Stau izolată într-un dormitor, sperând să nu îmbolnăvesc și restul casei. Dar, pentru că nu pot rezista doar acolo, căci îmi vine să mă urc pe pereți, mai evadez din când în când, camuflată în chirurg. Și-ntr-una din aceste evadări, am fost apostrofată că arăt foarte... Citește în continuare →
Azi am venit mai devreme de la birou și ... m-am culcat. La ora 7 cred că eram deja adormită, ceea ce e în completă neconcordanță cu modul meu normal de a funcționa. Poate m-a prins în cele din urmă gripa, deși nu mă așteptam, căci am luat-o și anul trecut. Sau poate e doar... Citește în continuare →
30 ianuarie Azi am fost toți trei la un concert. Nu unul pentru copii, ci unul pentru oameni mari, dar faptul că am luat-o și pe Olivia face parte din strategia soțului meu de a o obișnui, de mică, cu muzică. Și mă bucur foarte tare că roadele se văd. Sau, mai exact, se aud.... Citește în continuare →
Azi a fost o zi a coincidențelor. De ceva timp, îi citesc Oliviei, la culcare, dintr-o carte despre o fetiță care încearcă să găsească un motiv de bucurie în orice. Totul a pornit de la un pachet primit atunci când era foarte mică, pachet în care și-ar fi dorit - ca orice copil - să... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 