06:24. Ora la care a răsărit Soarele, astăzi. "Dar am văzut răsărituri în locuri mai frumoase." "Dar s-ar putea să fie nor, oricum." "Dar e prea devreme, o să fiu obosit." Și totuși, eu nu simt că am văzut suficiente răsărituri. E ceva atât de pur și de magic în modul în care primele raze... Citește în continuare →
"Noua ta viață începe când înțelegi că nu ai decât una" a fost un titlu care m-a atras imediat ce l-am văzut. În ultima vreme îmi plac titlurile lungi, care ascund în ele promisiuni și hint-uri despre subiectul acțiunii. În plus, m-a bucurat existența acestui titlu, în speranța că - dacă va fi promovat -... Citește în continuare →
Am ajuns azi la Cascada Scoruș din pură întâmplare. Pe drumul dinspre Sibiu spre București (via Voineasa, de ce nu?), am văzut pe stânga un indicator modest ce semnaliza Cascada Scoruș, traseu de o oră. Și pentru că aveam oricum în planul zilei să găsim un traseuț ușor, am mers pe mâna destinului. Traseul pleacă... Citește în continuare →
Am terminat "Fiica ceasornicarului" aseară și parcă am închis cartea cu un zâmbet. Nu mi se întâmplă prea des să fiu 100% de acord cu finalul unui roman, de cele mai multe ori eu l-aș vedea un pic altfel. Dacă e final închis, parcă lipsește misterul. Dacă e deschis, parcă rămâne ceva în aer. Ei,... Citește în continuare →
Cu ani în urmă, îmi plăcea tare mult să scriu felicitări. De ziua de naștere sau de sărbători, nu conta atât de mult ocazia cât gândul la emoția pe care o va simți destinatarul atunci când va vedea că cineva a pus suflet și a investit timp în scrierea unui mesaj personalizat. Așa că azi,... Citește în continuare →
Da, am făcut-o și pe-asta! Am fost pentru prima dată cu Olivia într-un camping și am petrecut prima noapte într-un cort, în această formulă extinsă. Și pentru că experiența ne-a depășit așteptările, de-abia așteptam să povestesc despre ea. Camping Fain - cel mai child-friendly camping pe care l-am văzut până acum Camping Fain se află... Citește în continuare →
Fiecare scriitor are o trăsătură caracteristică. Așa cum există voci unice pe care le auzi cântând la radio și știi imediat cui aparțin, deși melodia e nouă, tot așa există și scriitori pe care îi poți recunoaște printre rânduri, fără să te uiți la copertă. Eric-Emmanuel Schmitt e, pentru mine, un astfel de scriitor. Dacă... Citește în continuare →
Într-o bibliotecă sau într-o librărie ai putea găsi romanul Polyanna, Jocul Bucuriei la categoria cărților pentru copii. Și n-ar fi un lucru greșit. E o lectură ușoară, al cărei personaj principal e o fetiță de 11 ani care, din cauza circumstanțelor, începe o viață nouă, plină de mici aventuri. Ai spune că are toate ingredientele... Citește în continuare →
"Ați observat ceva?Părinții noștri nu știu să întrebe. Ce mai faci? Cum te simți? Ești fericit? Ce ai vrea?Părinții noștri știu ce facem, cum ne simțim, dacă suntem fericiți și ce vrem.Știu mai bine decât noi. Nu pierd timpul cu interogații. Niciodată.Părinții noștri sunt geamurile acvariului în care trăim. Sunt pereții de sticlă care ne... Citește în continuare →
Stăm toți 3 în casă de pe 10 martie. Am mai ieșit doar fugitiv - eu la o plimbare cu trotineta în jurul blocului cu Olivia, el la cumpărături și împreună în pădure, o singură dată, pe 12 martie. Deci putem număra pe degetele de la mâini toate ieșirile la un loc. Dacă mi-ar fi... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 