„Oferă-mi, te rog,
Mai mult decat culoare !”
M-a implorat femeia din oglindă.
I-am privit cu îngrijorare
Cearcănele și nuanțele pale
Și m-am decis să o ajut pe suferindă.
Am aplicat un anticearcăn soft
Peste-oboseala izvorată dintr-un moft
Și-am observat cum vinețiul se scufundă.
Genele și-au curbat liniile imediat
Când cu puțin rimel le-am mângaiat
Și am văzut cum ochii de lumină se inundă.
Pe buzele de dragoste-nsetate
Am aplicat rujul cel mat, cu voluptate,
Și-un zâmbet a-nflorit pe gura tremurândă.
Am lăsat totul jos și-am contemplat.
Pe chip, încrederea s-a-nfiripat.
Și m-am recunoscut:
Eram chiar eu femeia din oglindă.
***
E dimineață și îmi privesc din nou chipul reflectat în luciul din fața mea. Văd o față obosită de nopți nedormite, de vise prea înalte, de căderi uneori prea abrupte. O față ai cărei ochi se încăpățânează să zâmbească, neținând cont de liniile fine pe care timpul le atârnă la colț de pleoapă, fără niciun avertisment.
Zâmbesc, pentru că aceste clipe petrecute în fața oglinzii sunt ritualul meu magic cu care începe fiecare zi. Momentul în care aleg nu să mă transform, ci să mă îmbogățesc.
Așa cum mi-am îmbogățit și recuzita sertarului din baie cu noua gama de machiaj Gerovital Beauty, care îmi oferă toate micile secrete de care aveam nevoie pentru a-mi așterne pe față nu doar culoare, ci și o senzație de confort și de lejeritate. Pentru că machiajul e, pentru mine, mai mult decât culoare. E încredere, conștientizare a atuu-urilor pe care le am și ajutor în mascarea micilor defecte pe care natura ni le-a alocat fiecăruia dintre noi, fără discriminare.
Nu sunt genul care să facă o pasiune din machiaj. Îl folosesc în stil minimal, doar pentru a mă simți bine în propria piele și pentru a ieși din casă plină de încredere, zi de zi. Așa că trusa mea de bază are puține elemente, dar care acoperă toate necesitățile unui machiaj complet. Puține, dar bune.
Îmi privesc ochii și decid, ca-n fiecare dimineață, să încep cu ei. Anticearcanul Soft Focus este cel mai bun prieten al meu, mai bun chiar decat îndrăgita cafea cu lapte și scorțișoară. Din păcate am traz un loz necâștigător de-a lungul anilor, atunci când pielea de sub ochi a început să pară din ce în ce mai subțire, lăsând loc unor mici vinișoare mov care insistă să iasă la lumină. Anticearcănul cu Haloxyl e perfect pentru a ascunde revolta violetului de sub ochi, lăsându-mi pielea fermă și fără acea senzație de încărcare pe care mi-o lăsau unele produse de calitate inferioară.
Îmi privesc din nou ochii ne-mai-umbriți de cearcăne și îmi amintesc că am doar 30 de ani, că sunt plină de viață și de idei, că multe lucruri din lumea asta minunată încă așteaptă să mi se descopere.
Clipesc jucăuș și îmi privesc în oglindă steluțele ascunse pe sub gene. Îmi amintesc și acum prima tabără, dintr-a șaptea. Prima dată când m-am dat cu rimel. Mama nu mă lăsa să-l folosesc acasă, așa că a fost nevoie să ajung la sute de kilometri distanță, într-o cameră de fete, pentru ca o necunoscută să mă privească atent și să exclame cu sinceritate: „ce gene frumoase și bogate ai!„. La plecarea din tabără, convinsă de sugestiile noii mele prietene, mi-am cumpărat din banii de buzunar un rimel albastru. Era probabil extrem de prost, dar m-a fascinat efectul pe care îl dădea privirii.
Anii au trecut, gusturile s-au rafinat. Am aflat că există ceva mult mai important decât culoarea pe care ne-o punem pe față. Acel ceva este calitatea. Și, în căutarea ei, am început să citesc etichetele. Am aflat astfel că există produse cu ingrediente active de ultimă generație: acid hialuronic, pudra de diamant, Vitamina E, toate cu o eficiență demonstrată și certificată. Și, pe fondul acestei descoperiri, am ales în dimineața aceasta să-mi răsfăț genele cu Mascara Supreme Lash . Și mă bucur să simt aceiași fluturași în stomac ca în tabăra dintr-a șaptea văzând cum genele redevin alungite și definite perfect sub atingerea periuței magice.
Aplic și rujul cu textură cremoasă, într-o nuanță cuminte de roșu cărămiziu pe care îmi fusese greu să o aleg din selecția de 7 culori superbe. Închid cu un gest jucăuș cutiuța magnetică a rujului (o surpriză plăcută, pe gustul meu) și îmi imaginez involuntar cum acidul hialuronic îi ordonă apei să nu-mi părăsească pielea, pentru un nivel optim de hidratare. Pentru buze catifelate, pline de viață, mereu pregătite să istorisească povești.
Povești? Desigur, am multe povești de spus. Despre vrute și nevrute, dar mai ales despre vremurile în care aveam atât de puțină încredere în mine încât mă durea fiecare gest al celor din jur, fiecare vorbă aruncată în vânt. Luam totul personal și mă simțeam înconjurată de critici. Până într-o zi, când am înțeles că totul e doar în mintea mea. Că e alegerea mea ce fel de persoană vreau să fiu. Și-atunci am început să caut o cale prin care să mă îmbogățesc, fără să mă transform.
Mă privesc din nou în oglindă și îmi place ce văd. Privesc fix în ochii femeii din fața mea, studiind-o cu atenție, fără grabă. Pare plină de încredere. Indiferentă la criticile altora. Pregătită să reusească sau, de ce nu, să învețe din greșeli.
Astăzi sunt mandră de femeia din oglindă.
(Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018. Sursa fotografiilor: farmec.ro sau poze din arhiva personală)
În Căsuța Oliviei 