Adu-ți aminte că ai dreptul la vacanță

Sunt dependentă de călătorii, am mai zis? Mă încarc cu energie, o energie incredibilă ori de câte ori vizitez un loc nou, și mă îngrozește gândul că ne consumăm mult, mult prea mult timp împărțiți între muncă și rutină, punând pe plan secundar Dreptul la vacanță.

Dar zău, viața are alt ritm și alt gust atunci când îți recunoști acest drept, spargi rutina și pleci să explorezi locuri noi! Emoția așteptării, adrenalina călătoriei, entuziasmul de a descoperi destinații neașteptate … Știi ce zic, nu? Iar opțiunile de vacanță sunt acum nelimitate, ba mai mult pot alege și o agenție de turism care să se ocupe de organizare în locul meu.

Dar n-a fost mereu așa. O, nu! Din contră…

Prima mea vacanță: aspirații maxime, buget minim 😂

Amintirea pe care o consider a fi prima mea vacanță adevărată nu e una din copilărie, alături de părinți, nu e o tabără de vară, ci e prima ieșire din țară organizată 100% de mine, din economiile strânse chiar din primele salarii.

Eram încă la facultate, aveam un job full time de câteva luni, dar nu mă dădeau în niciun caz banii afară din camera de cămin. Și totuși, când un prieten mutat recent în Stavanger, Norvegia, mi-a spus în treacăt că aș putea să vin în vizită, mi s-au aprins ochii ca beculețele de Crăciun. I-am povestit și prietenei mele, Adriana, fascinată și ea de țările nordice, și am decis împreună că viața e prea scurtă pentru a rata vreo ocazie de a călători.

Așa că am calculat și organizat totul până la cel mai mic detaliu. Nu erau zboruri directe spre Stavanger, trebuia să facem o escală undeva. Am urmărit săptămâni întregi fluctuațiile biletelor de avion și aproape am sărit în sus de bucurie când Air France a anunțat niște bilete ieftine spre Paris, doar pentru că zborul respectiv era în ziua de 13.

Cică nu multă lume e dispusă să zboare într-o astfel de zi… ghinionistă. Da’ de unde!

Poate alții l-or numi ghinion, noi însă l-am numit noroc!

La dus, am avut o escală de vreo 10 ore, timp pe care l-am petrecut în aeroport făcând liste: filme preferate, cărți iubite, lucruri pe care ni le dorim de la viață. Listele făcute cu Adriana, doar noi două și visele noastre în liniștea unui aeroport adormit, sunt o amintire pe care n-o voi uita niciodată. ❤️

Și totuși, când am ajuns în Norvegia n-am simțit nici urmă de oboseală. Și eu și Adriana eram cuprinse de o frenezie fără margini, fascinate de tot ce vedeam în jurul nostru. O bucurie pe care numai „prima dată” o poți simți la capacitate maximă.

Am revenit repede cu picioarele pe pământ, la ghișeul de bilete unde trebuia să ne facem un abonament de transport pe o săptămână, pentru a vizita mai ușor toată zona. Aproape am plâns când am lăsat acolo fix jumătate din toți banii mei de cheltuială, primind în schimbul lor un banal card de autobuz.

Următorul șoc a fost când am intrat în supermarket, să ne luăm provizii de mâncare. Știam că Norvegia e o țară scumpă, dar nu eram pregătite pentru asemenea diferență, mai ales că era prima noastră ieșire în afară. Am înghițit în sec și ne-am mulțumit cu partea plină a paharului, urma să fie o cură de slăbire pe cinste. 🍽

Timp de o săptămână, am mâncat doar pâine, ouă și conserve de pește. Dar eram în Norvegia! Iar totul în jur era atât de frumos, de curat, de proaspăt, încât serios că nu ne mai păsa ce și cât mâncăm.

Am străbătut la pas tot orașul, ne-am pierdut pe străzile pietruite, străjuite de case albe de lemn, desprinse parcă din povești. Ne-am plimbat cu vaporul printre fiorduri și am admirat mute măreția acestora. Am mirosit aerul sărat al Mării Nordului și ne-am scrijelit sentimentele în nisip, copleșite de sentimentul de recunoștință pentru faptul că reușisem să ajungem acolo.

Mi-au plăcut multe în Stavanger, în acele zile de vacanță. Dar de cer m-am îndrăgostit iremediabil. N-am mai văzut nicăieri cer ca acolo. Nori jucăuși, creți, care păreau că au o personalitate proprie. Nu mă mai săturam să le fac poze, mi se părea că sunt mai frumoși și mai frumoși cu fiecare secundă care trece. Apoi, m-am îndrăgostit de culoarea ireală a ierbii. Un verde atât de crud și de pur cum numai natura poate să creeze.

De altfel, sunt convinsă că o mare parte din dragostea mea pentru natură s-a născut în Norvegia, atunci și acolo, între nori și iarbă.

Dacă îți dorești cu adevărat o vacanță, niciodată nu e imposibil!

Deși au trecut mulți ani de-atunci și am văzut multe alte țări și locuri deosebite, acea primă vacanță, din banii mei, tocmai în Norvegia, e o amintire la care mă raportez de fiecare dată. E un exemplu viu al faptului că poți ajunge oriunde, dacă ți-o dorești cu adevărat. A fost o dovadă că nu există un moment nepotrivit pentru a-ți oferi o vacanță, există doar clipa de față și alegerea a ce vrei să faci cu ea.

Astăzi, coordonatele vacanțelor mele s-au schimbat. Nu mă mai întreb cum să fac să pot pleca în vacanță, ci doar unde, ce să aleg. Să fie o vacanță la mare, una activă, sau un circuit cultural?

Am făcut primul circuit în luna de miere, când am fost în vacanta cu Christian Tour tocmai în China. Am prins gustul acestui gen de aventură și simt că e momentul să-l încerc din nou.

Christian Tour susține Dreptul la vacanță, asta știam de mult. Ce nu știam e că și-a îmbogățit oferta cu niște pachete absolut spectaculoase de circuite prin țările nordice, ale căror descrieri mă fac să visez cu ochii deschiși, amintindu-mi de prima mea vacanță.

Să trec de cercul polar în Tromso. Să văd nuanțele fantastice ale cerului în cel mai înalt punct al Norvegiei. E posibil.

Simt că marea aventură nordică mă cheamă. Trebuie doar să îndrăznesc să îi răspund acum.

---

🌟 Articol înscris în competiția Spring SuperBlog 2019

🌟 Sursa foto: arhiva personală + christiantour.ro