Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine week-endul e asemenea unui joc: captivant, relaxant, provocator. Mereu caut forme noi de a-mi umple cele 48 de ore de libertate cu activități speciale, care să mă încarce de energie și să mă apropie și mai mult de persoanele dragi. Iar pe locul 1 detașat în topul activităților preferate se situează … jocurile de societate!
Ce? Cum? Nu știi ce-s alea? N-ai auzit de board games?
Atunci dă-mi voie să îți explic cum decurge un astfel de weekend de jocuri, prezentându-ți… regulamentul!
Componentele jocului
Avem nevoie de un living încăpător și de o masă cât mai mare, cu scaune de jur împrejur. Dacă nu dispunem de așa ceva, orice joc se poate juca și pe covor, stând pe pernuțe, ba chiar aș spune că-i o variantă mai prietenoasă.
Apoi, e nevoie de jocuri. La capitolul acesta, stau cel mai bine din tot grupul meu de prieteni, nu-i de mirare că preferă să vină la mine. Secretul meu e că m-am abonat la noutățile celor de la oxygame, și cum apare un joc nou în oferta lor, cum încep să-l studiez și mi-l adaug la colecție, dacă simt potențial.
Cum jocurile nu se pot juca fără jucători, mă gândesc bine atunci când lansez invitațiile. Mă hotărăsc ce aș vrea să joc week-end-ul acesta, văd care e numărul de jucători suportat, țin cont că de obicei jucăm 2 boardgames în paralel, apoi îmi fac lista de participanți.
Și nu în ultimul rând… comand pizza, fac floricele și aprovizionez frigiderul cu sucuri și bere.
Pregătirea jocului
Eu dau sfoară-n țară că a început weekendul încă de la prima oră. Nu de alta, dar mai am prieteni turmentați după seara de vineri care uită să se trezească toată ziua de sâmbătă. Nu-mi asum niciun risc, îi bâzâi cu telefoane și mesaje chiar de dimineață, ba chiar postez și pe Instagram:
(Iubesc să cunosc oameni noi, așa că aștept ziua în care un necunoscut se va auto-invita la sesiunea mea de jocuri, spunându-mi că m-a găsit printr-un hashtag 🙂 )
Scot toate jocurile din dulap, le aliniez pe masă, dar recunosc că pun într-o lumină mai bună cele mai recente achiziții, pe care îmi doresc să le încerc imediat.
Scopul jocului
Scopul unei zile de week-end e să te distreze, să te facă să uiți de tot ce s-a întâmplat de luni până vineri. Scopul unei sesiuni de jocuri e să îți stimuleze creierul, să te facă să elaborezi strategii, să îți dea contextul pentru a izbucni în hohote de râs alături de prietenii tăi.
Desfășurarea jocului
Gașca de prieteni se reunește la mine-acasă începând de sâmbătă, pe la prânz. Primele 30 de minute ne punem la curent cu ultimele noutăți, cine cu cine s-a mai cuplat, ce restaurant am mai descoperit, care a mai fost promovat la muncă, apoi trecem la treabă.
Cubul Rubik – provocarea cu care îți poți umple orice moment de timp liber
Ne împărțim în două grupuri. 5 dintre noi, printre care și eu, decidem să jucăm Port Royal. Ceilați 4 aleg Ligretto. Pun celelalte jocuri la loc în dulap, pentru a elibera masa, dar mai las la îndemână un Cub Rubik, special pentru Andrei, care deși a făcut celebrul cub de nenumărate ori, încă îl folosește ca mod de a-și ordona gândurile și de a-și testa capacitatea de analiză anticipativă. Andrei nu se bagă niciodată la aranjat tablele de start ale jocurilor. Se retrage într-un fotoliu, cu cubul în mână, și rotește la el până când e gata. De obicei termină înainte ca noi să aranjăm cartonașele pe masă și postează cubul triumfător în mijloc, ca o previziune a victoriei lui iminente.
Port Royal – un joc de strategie în care pirații sunt chiar la mare căutare
Eu, Maria, Andrei, Victor și Ana începem jocul de Port Royal. L-am jucat de mai multe ori, dar astăzi am scos la bătaie și Extensia Port Royal: Doar încă un contract. E un joc simpatic, numele și ideea fiind inspirate de unul dintre principalele porturi jamaicane. Fiind situat între Panama și Spania, pe un traseu frecventat de nave cu încărcături valoroase, Port Royal a favorizat apariția pirateriei, realitate istorică reflectată și de joc.
Jocul de bază are 120 de cărți, de 4 tipuri: personaje, expediții, nave sau majorări de taxe. Scopul jocului e să ajungi primul la 12 puncte de victorie, pe care le poți acumula atât din colecționarea personajelor cât și a expedițiilor. Navele și majorările de taxe sunt modalități prin care câștigi mai mulți bani, bani pe care îi investești pentru a cumpăra alte cărți care te ajută în dezvoltare. O rundă a jocului are 2 faze, cea de descoperire, în care tragi cărți și le plasezi în port, și cea de negoț și angajare, în care primești bani pe nave sau dai bani pe noi personaje.
Extensia jocului vine cu 14 personaje și 10 nave noi, dar și cu un concept interesant de contracte, care pot fi folosite ori pentru a aduce mai multe puncte de victorie, dacă jucăm competitiv, ori ca obiective (misiuni) în varianta colaborativă sau solo pe care o activează extensia. Desigur, noi jucăm mereu unul împotriva celuilalt, ni se pare mai amuzant, uneori se mai precipită și spiritele… zici că n-am avea nici măcar cei 8 ani minimi recomandați de joc.
Ana e cea mai mare fană a jocului Port Royal pentru că, după cum mi-a mărturisit, se simte implicată pe tot parcursul jocului, poate cumpăra cărți chiar dacă nu e jucătorul activ, spre deosebire de alte jocuri la care îți joci tura, apoi mai iei un Cub Rubik în mână și te distrezi cu el, cât timp ceilalți jucători își consumă tura lor.
Ligretto – un boardgame simplu și rapid, de care te îndrăgostești la primul joc
De cealaltă parte a mesei, se joacă Ligretto. Gabi, Maia, Gigi și Robertino sunt fascinați de acest joc simplu de cărți bazat pe viteză de reacție și pe atenție. Fiecare își alege câte o culoare, apoi își formează câte un rând și câte un teanc Ligretto în fața sa. Cărțile încep să zboare aparent fără noimă, dar prietenii mei sunt jucători experimentați și știu bine regulile. 1 e singura carte care poate fi pusă oricând, în rest trebuie să joace la culoare, cărți consecutive, așa încât peste un 3 de roșu se poate pune numai 4 de roșu, iar peste un 5 albastru numai un 6 albastru. După 10 minute de mișcări frenetice, Maia e prima care reușește să scape de ultima carte din teancul său Ligretto, strigă din toți rărunchii „Ligretto”!, iar pirații și coloniștii de vizavi, din Port Royal, se sperie și-și scapă galbenii pe sub masă.
Sfârșitul jocului
Seara se încheie în jur de orele 20. Am mai sta, dar Gabi are un cățel de scos afară, Andrei – o prezență aparte în grupul nostru – trebuie să fie prezent la băița copilului și, la urma urmei, e și mâine o zi. Tot aici, tot în aceeași formulă de iubitori de jocuri. Ce-i drept, duminica jocurile durează un pic mai puțin, pentru că fiecare vrea să petreacă timp și alături de membrii familiei mai puțin pasionați de boardgames (ciudați oameni!).
La finalul zilei, eu mă simt cu inima plină: de adrenalina jocului, de căldura oamenilor, de emoția revederii. Simt că mi-am investit bine timpul, jucând niște jocuri de strategie alături de prietenii mei, în loc să stau singură în fața unui calculator sau să bântui fără sens si fără scop pe rețelele de socializare.
Simt că am investit în oameni și am primit în schimb bucurie.
Lucru pe care ți-l doresc și ție.
Au contribuit:
🌟SuperBlog 2019, competiție la care participă acest articol
🌟 oxygame, sursa mea de inspirație în materie de jocuri
🌟 Site-ul și pagina de Facebook cutia.ro, de unde am preluat poze potrivite în context
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns