23 ianuarie
Azi a fost una dintre acele zile în care am simțit că mai am multe lucruri de învățat.
Sunt multe subiecte pe care încă nu le stăpânesc bine sau pe care le-am abordat doar superficial, și am nevoie de ele la birou. Mai greu e cu timpul. Sau cu prioritățile. Sau cu cheful și posibilitatea de a le învăța acasă.
Dar dincolo de toate aceste impedimente, faptul că mai am multe de învățat rămâne unul cert. Și mă bucur. Mă bucur că jobul meu îmi impune să nu abandonez niciodată învățarea, că e imposibil să zic vreodată că știu tot ce se poate ști. Asta îmi păstrează creierul în formă. E un soi de gimnastică a neuronilor.
Când eram prin școala primară, îmi trăznise mie ideea că ar fi frumos să știu 7 limbi străine când voi fi mare. Mă entuziasma de pe atunci gândul de a le învăța pe toate.
N-am ajuns la această performanță – ba nici aproape de ea, dar jobul îmi impune să învăț un soi de limbi străine în permanență. Seamănă vag una cu alta, dar tot trebuie învățate individual.
Azi mă bucur că mai am atât de multe de învățat, că sigur n-o să mă plictisesc niciodată. 🙂
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns