Cea mai recentă lectură a mea este o carte autobiografică, pe care o am de mult timp în lista de așteptare. Autobiografia lui Yeonmi Park, o refugiată din Coreea de Nord care își găsește drumul spre libertate cu mari sacrificii și eforturi supra-omenești.
Cartea se citește, pe cât de ușor, pe atât de … dificil. Nu e o scriere literară, nu are figuri de stil, descrieri sau fire narative întortocheate. E o autobiografie simplă și la obiect, dureroasă prin onestitatea ei și prin realitatea crudă povestită.
Cine e Yeonmi Park?
Yeonmi Park e tânără de 27 de ani (în prezent), născută în Coreea de Nord, foarte aproape de granița cu China. Așa cum povestește ea singură, nu făcea parte dintr-o familie groaznic de săracă, ci mai degrabă dintr-o familie de nivel mediu. Ceea ce face povestea ei cu atât mai șocantă.
Yeonmi își povestește viața începând cu primele amintiri, de la 4-5 ani, până în momentul în care a reușit să ajungă în Coreea de Sud și să întrezărească speranța unui viitor mai bun. Ne povestește despre cum trăiau cu un bol de orez toată ziua, despre zilele disperate în care ea și sora ei ieșeau pe câmp și prindeau lăcuste pentru a-și potoli foamea, sau despre cum nord-coreenii își furau excrementele unii altora, în perioada în care liderul Kim îi obliga să le doneze, pentru a contribui la fertilitatea solului…
Povestea este cu atât mai incredibilă cu cât nu este plasată într-un trecut îndepărtat, nici în contextul vreunui război sau a vreunei calamități naturale. Din contră, este realitatea anului 2021 pentru cetățenii Coreei de Nord, o țară atât de închisă încât știm foarte puține despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în interiorul său.
În drumul său spre libertate, Yeonmi a trăit nu doar sărăcia extremă și teroarea evadării în bătăia puștilor, ci și traficul de ființe umane din China. O altă realitate crudă despre care aflăm o grămadă de detalii deloc fericite.
În prezent, Yeonmi Park trăiește în US, e căsătorită cu un american și are și un copil. Cartea sa a făcut înconjurul lumii și a oferit o nouă perspectivă asupra vieții în Coreea de Nord. De atunci, continuă să vorbească despre libertate și să militeze pentru drepturile omului, la diverse conferințe, peste tot prin lume.
De ce evadează nord-coreenii din propria țară?
A fost întrebarea cu care am început și eu această carte, iar la finalul ei îmi făcusem deja o părere destul de clară asupra motivelor pentru care cineva e dispus să-și riște viața. Pentru că viața în Coreea de Nord e oricum un chin continuu, lipsit de perspective.
Oamenii de acolo nu au voie să se mute dintr-o zonă în alta fără acordul statului. Nu au voie să închidă radioul nord-coreean sau să urmarească materiale video realizate în afara țării. Cei care sunt prinși vizionând filme sud coreene (traficate ilegal) ajung la închisoare.
Oamenii sunt împărțiți în categorii în funcție de loialitatea strămoșilor lor față de conducător. O femeie al cărui bunic a fost suspectat de păreri opuse regimului este marcată pe viață, cu șanse zero de a se căsători cu cineva din familie bună, de a avea un job mai acătării sau de a fi acceptată în societate. E un fel de etichetă neagră care se păstrează pe viață și se transmite urmașilor.
Și acestea sunt doar câteva indicii. Am găsit aici un articol care prezintă mai pe larg politicile represive din Coreea de Nord și impactul lor asupra oamenilor de rând.
Merită să citești „Drumul spre Libertate”, autobiografia nord-coreencei Yeonmi Park?
Cu siguranță da!
Pe lângă faptul că e o carte pe care o poți termina cu ușurință într-un weekend, autobiografia îți dezvăluie o realitate a zilelor noastre despre care toată lumea ar trebui să știe. Pentru a empatiza mai mult, pentru a ajuta – dacă se ivește vreodată prilejul -, pentru a aprecia ceea ce avem și modul totuși democratic în care se desfășoară viețile noastre.
În Căsuța Oliviei 
Lasă un răspuns