Cobor pe scări cu rucsacul zdrăngănindu-mi în spate. Strânsesem în el toate mărunțișurile colecționate de-a lungul timpului, hotărâtă să le donez la târgul de antichități din piață. Poate cineva chiar era în stare să le găsească un scop, eu le țineam îngrămădite prin sertare de prea multă vreme. Jos, în stația de autobuz, zăresc un... Citește în continuare →
O perspectivă masculină Știi "Biserica Sfântului 5"? Biserica aia unde, chipurile, se duc studenții să se roage pentru a trece un examen? Ei bine, nimic mai fals! Fake news! Tocmai am avut o revelație cum că legenda asta despre studenți și note e promovată și menținută în viață de femei, pentru a ascunde adevarata explicație:... Citește în continuare →
N-am mai fost de mult la teatru. Cred că ultima piesă pe care o văzusem a fost Toți fiii mei, la TNB. Frumoasă, intensă, cu impact. Dar clasică. Azi am încercat o altfel de piesă și un altfel de teatru: Unteatru. Citisem despre Sunset Limited acum mai bine de un an, pe un blog. Având în... Citește în continuare →
Cu câteva ore în urmă, la birou... 19:30. Bucătăria personală. Stăm toate patru în jurul mesei rotunde din bucătărie, cu burțile pline și cu zambete largi de satisfacție suspendate în colțurile gurii. Obișnuita comandă în grup a fost un succes și-a venit și foarte repede. Înaintea Anei chiar. Deși, la cum o știm cu totii, asta... Citește în continuare →
Sorb din cafeaua făcută de tine și mă gândesc cu uimire cât de departe am fost dispusă să merg, de-a lungul anilor, căutând fericirea. Am traversat kilometri, am urcat munți, am avansat poziții. Credeam că la capătul fiecărui drum voi găsi o piesă de puzzle pe care s-o asamblez în marea imagine a unei vieți... Citește în continuare →
Mult-așteptată Decembrie, Azi mă apuc de curățenie. Știu, mereu e mai comod să amâni până în al doisprezecelea ceas. Materia pentru examen se învață în ultima noaptea. Temele se scriu cu o zi înainte de deadline. Chiar și porcul se îngrașă în Ajun. Dar azi m-am trezit străfulgerată de ideea că cine a zis "nu lăsa... Citește în continuare →
Am fost odată că niciodată, în vremuri imemoriale, aceeași eu dar cu zece ani mai tânără. Suspendată în timp, la granița dintre adolescență și maturitate. Eram o romantică pe vremea aia și dintr-un exces de romantism s-a născut agenda mea de tip oracol, pe care am oferit-o cu emoție fiecărui coleg la sfârșitul clasei a... Citește în continuare →
Mi-a plăcut dintotdeauna să merg cu trenul. Profit de fiecare ocazie pe care mi-o oferă viața pentru a mă urca în mașinăria uriașă, cu zeci sau poate sute de roți, lăsându-mă complet în voia gândurilor. Încă n-am descoperit ceva mai relaxant pe lumea asta decât sunetul sacadat al roților pe șine, corelat cu priveliștea câmpurilor... Citește în continuare →
A fost odată ca niciodată o fetiță fascinată de hărți. De câte ori vedea o hartă pe undeva, inima îi vibra mai tare și simțea că i se deschide o ușă spre un tărâm misterios, complet necunoscut. Începea să analizeze toate nuanțele hărții, toate detaliile și culorile din zonă, apoi închidea ochii și încerca să... Citește în continuare →
Îmi place să observ oameni și detalii. Îmi place să analizez opțiuni, alegeri și consecințe. Așa am ajuns să ies măcar o dată pe zi cu Răzvan la țigară. Deși nu fumez, pentru mine e o ocazie bună de a evada dintre pereții biroului de sticlă, de a observa oamenii de pe stradă și de... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 