Am plecat pentru o săptămână acasă la părinți, însoțită de un teanc de cărți serioase. Un pic de beletristică mai de nișă, un pic de psihologie, un pic de parenting. Aveam planuri mari. Praful s-a ales de ele, pentru că pe măsuța de cafea a mamei am dat de una dintre cărțile alea a cărei... Citește în continuare →
Culoarea Sentimentelor, de Kathryn Stockett – un roman despre cum să împărți bunătatea în mod egal
"Simt din nou cum crește în mine sămânța amărăciunii. Îmi vine să urlu așa de tare încât să audă fetița că murdăria nu e o culoare și că bolile nu zac în partea neagră a orașului. Vreau să împiedic clipa aia, care vine mai devreme sau mai târziu în viața fiecărui copil alb, când începe... Citește în continuare →
#RecenziileOliviei: Supraviețuitorii, de Erin Hunter
"Supraviețuitorii" este o carte cu câini sălbatici care cred că v-ar plăcea și vouă.Este scrisă tot de Erin Hunter, același autor ca cel care a scris "Pisicile Războinice". În carte este vorba de un câine, Norocel, care trece prin multe aventuri. El descoperă o haită de câini sălbatici care îi cam dă bătăi de cap.... Citește în continuare →
Vara în care mama a avut ochii verzi – de Tatiana Tibuleac
"Vara în care mama a avut ochii verzi" e prima carte despre care am simțit că aș vrea să notez câteva impresii înainte să o termin. Pentru că știu cum se va termina. Indiciile de până acum nu lasă loc altui final. Mi-aș dori să pot spera că sfârșitul va fi unul imprevizibil, că va... Citește în continuare →
#RecenziileOliviei: Războiul care mi-a salvat viața
Spre surprinderea tuturor și mai ales a mea, după ce Olivia a citit toate cele 24 de Pisici Războinice o dată, și apoi primele 4 sau 5 cărți încă o dată, a acceptat că mai e loc și de alte lecturi în viața asta și s-a apucat de "Războiul care mi-a salvat viața". Romanul, scris... Citește în continuare →
Cum să învățăm copiii engleza, acasă
Am pornit de-a lungul timpului multe inițiative cu Olivia, dar dintre toate învățarea limbii engleze s-a dovedit a fi cel mai longeviv și cel mai de succes proiect. Cred că se împlinesc 2 ani de zile de când m-am apucat să fac engleză cu ea, acasă. Nu e la nivelul la care să susțină singură... Citește în continuare →
Anna Karenina, la a doua lectură
Am recitit Anna Karenina după 20 de ani și nu mi-a mai plăcut. Am tras de mine să termin romanul. Să explic de ce. Prima lectură a fost pe la 14 ani. Început de adolescență. Cu ce am rămas din roman, la vremea aia? Cu momentul în care Levin a cerut-o de soție pe Kitty,... Citește în continuare →
Audiobooks în limba română și câteva gânduri despre Oscar și a lui Tanti Roz
Am aflat ieri, de pe Facebook, de o nouă aplicație pentru pasionații de cărți care, așa ca mine, uneori n-au mâini libere pentru a răsfoi paginile unui roman dar au tot timpul din lume pentru a-l asculta 🙂 Audiobooks în limba română Aplicația se numește Echo România și conține o colecție măricică de audio book-uri... Citește în continuare →
Nu mai poate un bărbat pe nume Ove să îmbătrânească fără să se scrie o carte despre el (*)
(*) Cine a citit deja cartea lui Fredrik Backman îmi va înțelege titlul. Cine nu... e o provocare să o facă 🙂 Ai fost vreodată într-un conflict de idei cu o persoană de vârsta a treia? Ți-ai spus că prăpastia dintre voi e atât de mare, încât nu mai are sens să încerci să îi... Citește în continuare →
O carte pentru energie pozitivă: „Era și timpul să aprind iar stelele”, de Virginie Grimaldi
Am citit cartea asta în cele 3 zile cât am stat în maternitate, la nașterea lui Vlad. Am ales-o la întâmplare, din teancul de cărți cumpărate mai demult și încă necitite, și parc-am știut eu ceva, pentru că s-a potrivit la fix: m-a făcut să râd, m-a emoționat, a accelerat trecerea timpului (care, în spital,... Citește în continuare →