Capitolul 1. În care apare problema. Cobor din bloc sărind câte două trepte deodată și cântând în gând. Nu cânt niciodată tare, pentru că singurul hit pe care îl știu cap-coada e "Un elefant se legăna". Dar asta nu ma oprește să fiu super bine dispusă. Dimineața mi se pare cea mai frumoasă parte a... Citește în continuare →
Port in geantă deopotrivă realități și iluzii. Acolo, în întunericul dintre torțile de piele, își găsesc echilibrul cele mai contradictorii aspecte ale mele. Uneori mă încovoi sub greutatea realității, și-mi scutur bine geanta, poruncindu-i să-mi amintească și de vise, apoi o mut de pe un umăr pe altul și-mi văd în continuare de existența monotonă prin... Citește în continuare →
Încerc să scriu despre ziua de astăzi la cald, pentru a consemna cât mai exact toate emoțiile prin care am trecut în doar câteva ore. Teamă, adrenalină, bucurie, satisfacție. Nu credeam că-mi încap atâtea sentimente, simultan, în micuța mea inimă. Nu credeam că voi avea șansa să o cunosc personal, să schimb câteva cuvinte cu... Citește în continuare →
"Care-i treaba cu ștampila?" E întrebarea tuturor celor care îmi trec pragul. Le înțeleg curiozitatea. Nu vezi în orice casă o ștampilă pusă în ramă, așezată frumos pe același perete cu poza de la nuntă. Ei bine, ștampila a apărut în viața noastră acum 9 ani. Eram tineri îndrăgostiți, la început de drum. Ne... Citește în continuare →
Nu e un secret faptul că lucrez într-o multinațională -- am mai scris despre asta și cu alte ocazii. Mai mult, nu sunt la prima multinațională ci cam la a patra, ceea ce mă face probabil destul de experimentată în tot ceea ce înseamnă mediu de lucru distribuit, echipe multietnice și interacțiune cu alte culturi.... Citește în continuare →
Aud această dorință de câteva ori pe zi. La telefon, pe mail, sau față în față, o familie plină de speranță mă roagă să le dau o recomandare de hotel sau pensiune care să fie ok pentru o escapada alături de copii. De preferat cazare în Poiana Brașov, că-i aproape și de pârtiile de ski,... Citește în continuare →
- Alo, mad'moazel Madelina? Vă aștept aici la parter, ca de obicei, am un pachețel pentru dumneavoastră. Am închis telefonul cu eleganță și am schițat un zâmbet obosit. Ziua începuse prost, și desi mă bucuram să-l aud pe curier de obicei, parcă azi nu era momentul să-și facă apariția. - Cobor să iau un pachet de... Citește în continuare →
Am spus "da" fără să clipesc. Relația noastră debutase atipic, cu un accident de bicicletă. Mihai a fost necunoscutul săritor care m-a ajutat să mă ridic și care mi-a privit cu un ochi de expert genunchii făcuți ferfeniță. S-a oferit imediat să mă conducă la el acasă și să-mi panseze rănile, căci locuia fix peste... Citește în continuare →
Ana nu avusese niciodată coșuri. În liceu, când toate colegele ei sufereau (deloc în tăcere) și incercau să-și ascundă fața invadată de cratere și dealuri, când colegii purtau șepci bine îndesate pe frunte, pentru a masca puzderia de coșuri presărate mai ceva ca stelele pe Calea Lactee, Ana trecea prin viață complet imună la blestemul... Citește în continuare →
- O fereastră de motivație intrinsecă! - Poftim? -O fereastră de motivație intrinsecă. Asta-i tot ce trebuie să găsim pentru a convinge oamenii să consume din nou legume și fructe în stare crudă. În grupul celor trei entuziaști s-a lăsat o liniște apăsătoare. Andrei și Ștefan o priveau mirați pe Oana, ai cărei ochi străluceau... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 