Sorb agale din cafeaua matinală și-mi organizez taskurile pe care le am de făcut astăzi. De-asta îmi place să ajung prima la birou, pentru a lucra netulburată până vin restul gălăgioșilor. Soare, liniște și pace. Prin geamul din dreapta se aud vag păsărelele. Mailul de serviciu e gol, nu arde nimic. La librăria de la... Citește în continuare →
Hai să-ti spun un secret! Știi de ce căsuța lui Dorothy a fost luată de vânt și dusă în regatul Vrăjitorului din Oz? Știi și de ce căsuțele de paie și de lemn ale purcelușilor au fost mistuite imediat de lupul cel rău? Pai să-ti zic eu de ce: pentru că au fost construite de... Citește în continuare →
A fost odată ca niciodată o fetiță pe nume Olivia. Olivia avea 6 ani și îi plăceau foarte mult două lucruri: să viseze și să meargă cu părinții ei la plimbare. Într-o seară de primăvară, mergând cu toții la cinema pentru a vedea un film pentru copii, Olivia s-a oprit fascinată în fața unui afiș... Citește în continuare →
- Hai, mamă, să facem ceva cu talentul tău! Privește ce minunății ies din mâinile tale! Nu e păcat să le ții doar pentru tine, când s-a putea bucura de ele o lume-ntreagă? Mama mustăcește, se eschivează, se lamentează: Că nu, că e greu, că e concurență, că de unde clienți. Dar începe să vizeze.... Citește în continuare →
Hotel Aurora din Mamaia. Iunie 2007. Prima escapadă la mare, prima senzație absolută de libertate. Banchetul de sfârșit de-a 12-a, noaptea alba, răsăritul de soare la malul marii, prieteniile ce se leagă acum pentru a dura o viață. Fluturii primei iubiri, dansul amețitor, nebunia inceputului. Noi doi, marea, și nimic în rest. Nopți nedormite în... Citește în continuare →
După cum am mai scris, lucrez în domeniul IT. De cele mai multe ori job-ul meu se bazează doar pe limba engleză; am lucrat însă de-a lungul timpului și pentru firme în care m-am lovit de germană, franceză sau - cum e cazul în prezent - olandeză. Nu-i ca și cum ar trebui să vorbesc în limbile astea,... Citește în continuare →
Ion. Vasile Ion mă numesc, să mă prezint! Sunt spion renumit și, până nu demult, eram de femei râvnit. Doar că de doua luni, de când la casă mare m-am mutat Se pare c-al meu farmec s-a diminuat. * Eu sunt încrezător de fel, știu că îl am pe vino-ncoace, Dar zău ca-n noua casă ele... Citește în continuare →
Căutam de aproape o oră prin podul plin de vechituri. Caietul meu de schițe, din copilărie, nu era nicăieri și pace. Am găsit în schimb o groază de lucruri pe care le credeam de mult dispărute: un pick-up încă funcțional, deși acoperit de 2 degete de praf, telefoane vechi, o rochie de mireasă, teancuri de... Citește în continuare →
Îmi amintesc foarte clar primele ore de franceză din clasa a doua. Mă fascinau manualele colorate și lucioase, cu animale si povești, complet diferite de tradiționalul abecedar. Fifi, Roro, Lorraine și celelalte personaje simpatice m-au ajutat să învăț franceza natural, cu drag, fără sa simt ca aș depune vreun efort. Mi s-a parut atat de... Citește în continuare →
Nu cred că există femei mai puțin frumoase. Există doar femei care nu au suficientă încredere în sine. Primele mele întâlniri cu "frumusetea", așa cum o percepeam în copilărie, au avut loc în camera mătușii mele din casa bunicilor. Era camera mea preferată pentru că ascundea, în dulapiorul de la oglindă, adevarate comori misterioase: cutiuțe cu farduri... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 