Cei care mă cunosc știu că sunt o persoană extrem de activă, care nu poate funcționa fără un obiectiv și fără un plan. Momentan îmi antrenez mintea în competiția SuperBlog și asta îmi consumă cam tot timpul. Dar pentru că probele se termină curând, mi-am găsit deja o nouă provocare: cea de a ajunge la... Citește în continuare →
Simțim cu adevărat fericirea de-abia atunci când viața noastră are un scop. Pas cu pas, moment cu moment, ne îndreptăm spre obiectivul care ne ghidează, iar asta ne dă sens și direcție. Pentru unii, scopul ales ține de carieră. Pentru alții, de familie. Și, pentru unii temerari, scopul se poate contura și dintr-o simplă idee... Citește în continuare →
Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine week-endul e asemenea unui joc: captivant, relaxant, provocator. Mereu caut forme noi de a-mi umple cele 48 de ore de libertate cu activități speciale, care să mă încarce de energie și să mă apropie și mai mult de persoanele dragi. Iar pe locul 1 detașat în topul... Citește în continuare →
În exclusivitate aici pe blog, sunteți martorii unui moment istoric: o să intru în cartea recordurilor ca fiind prima super-blogger-iță care a reușit să îi ia interviu... unui cântar. Și nu orice cântar! E vorba chiar de Mai-Marele Cântarelor. Ce? Cum? Păi hai mai bine să aflăm chiar de la domnia sa despre ce-i vorba.... Citește în continuare →
"Am recitit aseară din teatrul lui Cehov, Pescărușul. "Într-un fel, fiecare femeie își întâlnește călăul - Trigorin-ul ei. Trăiește fericită și liberă, dar într-o zi un bărbat vine din întâmplare, o vede și, neavând ce face, o distruge". Și toate povestirile sunt la fel. Eu mi-am întâlnit odată Trigorin-ul meu. Îmi ajunge!" Citesc însemnările Aurorei... Citește în continuare →
Pe tine ce te inspiră? Te-ai întrebat vreodată? Pe mine mă inspiră confortul propriei casei, și e un răspuns la care am ajuns... chiar scriind aici, pe blog. Pentru că, orice s-ar crede, atunci când îți propui să scrii despre un subiect, oricare ar fi el, inspirația nu vine la comandă. Nu e suficient, cel... Citește în continuare →
Mă uitam la sprâncenele lui arcuite, la pieptul gol, încordat, la dinții perfect conturați care mușcau cu sete din buza de jos și mi se părea că nu-l mai văzusem niciodată atât de frumos și de atrăgător. Așa era Ducu: de fiecare dată când se trezea în fața unei probleme, parcă i se ascuțeau toate... Citește în continuare →
E o noapte adâncă, fară urmă de stele, și eu merg printr-o pădure, orbecăind. Am memorat mental harta comorii și, dacă am calculat bine, ar trebui să ajung la gura peșterii în doar câțiva pași. 405, 406... 500 de pași. Am ajuns. Întind larg mâinile și spintec aerul în toate direcțiile, căutând intrarea în peșteră.... Citește în continuare →
Pe 12 octombrie 2018 am trimis o sesizare către Administrația Străzilor București, Primăria Sectorului 1 și ADP Sector 1, anexându-i și o petiție semnată de 53 de părinți, cu urmatorul continut: Accesul în incinta grădiniței 283 - Calea Floreasca, din Sectorul 1, se face prin Strada Țărmului, intersecție cu Calea Floreasca. Strada Țărmului este o... Citește în continuare →
Luni, 05:27 AM. Nu e nimic mai "plăcut" pe lumea asta decât să fii trezit din somn înainte ca primul cocoș să fi deschis ochii. - Maaaaaami, e sâmbătă? - Zzz.... - Maaaami, e sâmbătă? Se vede treaba că n-am șanse să scap decât dacă răspund. Totuși, nu cred că e imperios necesar să deschid... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 