Învățământul de stat, pandemia și egalitatea de șanse

La școala fetiței mele, restricțiile impuse de pandemie au fost soluționate în felul următor:

  • Clasele 0-4 au fost împărțite în câte 2 grupe și învață în sistem hibrid. O grupă merge o săptămână fizic la școală, o săptămână participă de acasă, online. Teoretic.
  • Practic, cel puțin la clasa I: un copil merge o săptămână la școală, o săptămână e în vacanță, eventual cu niște teme trimise pe Whatsapp.
  • Poate n-ar fi tot scenariul atât de tragic dacă orele n-ar fi fost reduse la … 30 de minute. De ce? Nu știu exact. Poate pentru că mai vine altă clasă după, poate pentru că e nevoie de un timp extra pentru dezinfectare… în fine, toate sunt presupuneri, concret nu ne-a spus nimeni nimic. Prin urmare un copil de clasa I stă la școală 2h30min pe zi, în săptămâna norocoasă. Deci luând în calcul și săptămâna „online” am putea concluziona că are 1h15 min școală zilnică.
  • Ca să iau în calcul un scenariu particular, există o oră de engleză pe săptămână și această oră are 30 de minute. Prima săptămână Olivia n-a prins, că a fost deschiderea, a doua a avut noroc (yeey!), a treia săptămână școala e închisă post-alegeri în ziua cu engleza, dar ea ar fi picat oricum online (deci vacanță), a patra va avea din nou noroc. În medie, învățământul de stat îi oferă 60 de minute de engleză luna aceasta. Ea e norocoasă. Un elev din cealaltă jumătate de clasă va beneficia doar de 30 de minute de engleză luna aceasta.
  • Din perspectiva ministerului și a primăriei, lucrurile sunt bine puse la punct. S-au distribuit tablete gratuite tuturor elevilor care le-au acceptat, deci Școala Online e ca și rezolvată. Despre profesori și despre cât de pregătiți/ dornici sunt de a face ceva, orice, online – despre asta n-am mai auzit nimic dinspre primărie și minister. De la școală am auzit, dar nu ceea ce aș fi vrut. Pe scurt, pentru noi școala online va înseamna „homschooling”, asta pentru că nu vrem noi să însemne „vacanță”.

Și în timp ce prioritățile programei de învățământ pentru clasa I sunt bastonașele, caligrafia și adunările, mie mi se par învechite în raport cu competențele de care ai nevoie azi, în viață. Desigur că și scrisul de mână și adunările au rolul lor și n-am nicio îndoială că vor fi deprinse anul acesta. În schimb, limba engleza mi se pare esențială în secolul nostru și totuși învățământul de stat îi oferă fetei mele 60 min pe lună. Oare se poate învăța ceva util în atât de puțin timp? Ok, va ști să spună cat și apple și mom & dad.

Cum poate concura un astfel de copil, în viitor, cu unul care a făcut școala la Cambridge sau la orice altă instituție privată a cărei programă s-a adaptat secolului nostru și al cărei orar de predare e de minim 4 ore zilnice ?

Răspunsul e simplu: completând ce oferă învățământul de stat în alte moduri. Momentan, eu fac engleză acasă, cu Olivia. 30 de minute din 2 în 2 zile, după niște manuale de la Cambridge, de vreo 6 luni de zile sau poate chiar mai bine. Evoluția e lentă, dar există. Când voi fi depășită de subiect, nu știu ce voi face, dar acum înțeleg o realitate pe care o judecam în urmă cu 1-2 ani: motivația unor părinți de a-și da copiii la „meditații” de la vârste foarte fragede. Impropriu spus meditații, de fapt e vorba despre completarea în privat a cunoștințelor minime (și uneori nici atât) pe care le oferă școala.

Și, dacă se întreba cineva, pe lista de lecturi a clasei I încă figurează Elena Farago, Ion Creangă și Otiliza Cazimir. Nu c-aș avea ceva cu ei, dar mă gândesc că pot fi oarecum neinteresanți după ce copilul a citit Harry Potter. Și că există lecturi noi cu un subiect mai actual și mai atractiv decât caprele Irinucăi.

După alegeri se pare că se va încerca totuși aducerea tuturor copiilor la școală, urmând soluția geometrică explicată aici. S-au făcut măsurători la fața locului, s-au rearanjat băncile, s-a validat: articolul e corect. Se pare ca pe timul vacanței n-a fost timp de citit articole și căutat soluții, dar pe principiul mai bine mai târziu decât niciodată… aștept să văd minunea.

Mă opresc aici cu aceste gânduri, fără cap și fără coadă. Doar cu dezamăgire.

3 gânduri despre „Învățământul de stat, pandemia și egalitatea de șanse

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat: