Meniu săptămânal (#11, Aprilie)

Iată și ce-a de-a 11 ediție a seriei intitulate Meniul săptămânal, în care povestesc despre ce vrăji s-au mai întâmplat prin bucătăria mea 🙂

Ideea de a pregăti un meniu săptămânal a apărut din dorința de a mă organiza mai eficient, în avans, și de a reduce risipa alimentară. Cum fac asta? Păi uitându-mă din weekend la ce produse mai am prin frigider, congelator și cămară, înglobându-le în niște rețete și cumpărând doar acele ingrediente care îmi lipsesc. Dacă nu mai e nimic de consumat, pornesc, desigur, de la 0 în alcătuirea meniului, dar sincer se întâmplă rareori să nu fie ceva de terminat sau care expiră.

O altă strategie e de a nu-mi planifica un meniu în care să gătesc ceva chiar în fiecare zi pentru că, să fim serioși, nimeni nu cred că își calculează ingredientele atât de precis încât să ajungă de fix N porții. Când vine vorba de felurile de mâncare rapide – salate, paste, friptură cu garnitură, întotdeauna mai rămâne câte ceva, o porție-două, care vor fi mâncate a doua zi. Iar în cazul mâncărurilor de mai mare angajament – ciorbe, tocănițe, etc – oricum gătim cât să ajungă măcar 2 zile.

Din aceste considerente, meniul meu săptămânal nu include 7 variante de prânz și 7 variante de cină, pentru că realitatea e că din 5-6 feluri de mâncare de obicei acoperim ambele mese.

Acestea fiind zise, să trecem și la retrospectiva săptămânii.

Feluri principale (prânz sau cină) pentru o săptămână

File de dorada cu sos de ciuperci „a la parisienne” și garnitură de piure de țelină

Mă bătea de mult gândul de a încerca să filetez niște pește, de când văzusem niște probe în trecut, la MasterChef, și se zicea că e un skill obligatoriu în bucătărie. Așa că am scos din congelator doradele întregi pe care le aveam, am urmărit niște video-uri demonstrative pe Youtube și m-am pus pe treabă.

Scopul final era de a pregăti un file de dorada a la parisienne, după rețeta aceasta. Doar filetarea propriu-zisă mi-a dat bătăi de cap, în rest rețeta a fost simplă.

Ca garnitură, am ales un piure de țelină (de fapt o țelină mare, combinată cu un cartof), pentru a reduce cantitatea de carbohidrați din farfurie, dar și pentru că țelina dă un gust mai fin și aromat piureului.

Stock de pește din resturile de la filetare (adaptare după BonFood)

După ce am terminat de filetat dorada mai sus amintită, am rămas cu capetele și carcasele peștilor și prima tentație a fost să le arunc. Apoi mi-am amintit de scopul meu – acela de a reduce risipa – și mi-am zis că sigur e ceva ce pot să fac și cu ele.

Zis și făcut, după câteva cercetări am pus resturile de la filetare într-o oală, alături de ceapă, morcov și niște tije ofilite de apio rămase prin frigider și am făcut ceea ce se cheamă un stock de pește.

M-am ales cu un borcan și jumătate de stock, după strecurare, pe care l-am lăsat la frigider, cu gândul de a-l folosi la o supă asiatică sau pentru supa aceasta suedeză, săptămâna viitoare.

Friptură de vită cu risotto cu legume

Friptura de vita o gătesc, de foarte mult timp, doar după rețeta oferită de Savori Urbane. Întâi sigilez carnea în tigaie, câteva minute pe fiecare parte (și carnea, fiind practic paraleliped, are 6 laturi 🙂 ), apoi o mai las vreo 20 de minute la cuptor, să se pătrundă. Iese de fiecare dată foarte bine, atât cu mușchi cât și cu antricot.

Lângă vită am avut ca garnitură un risotto cu legume (praz, morcov, ardei, usturoi), făcut la crockpot, variantă pe care o prefer mereu pentru că nu-mi bat capul cu amestecat orezul.

Carnea n-a mai prins poză, doar orezul rămas pentru a doua zi a supraviețuit ședinței foto.

Chifteluțe de năut cu salată de varză

Despre chifteluțele cu năut am mai scris în meniul cu numărul 6. Sunt gustoase, aromate și foarte sățioase.

Merg perfect lângă salata de varză, sau lângă niște piure, cu sos de roșii pe deasupra.

Spanac cu ouă ochiuri și mămăliguță

Un prânz rapid și sănătos, pe placul tuturor, mai puțin pe placul soțului care tocmai experimenta efectul secundar al greței post-rapel 🙂 Așa că ne-a ajuns spanacul și pentru a doua zi, când l-am combinat cu niște chifteluțe de prepeliță, povestesc și despre ele mai jos.

Chifteluțe din prepeliță și pui, cu garnitură după pofta inimii

Am descoperit chifteluțele astea de vreun an de zile, când un vecin de bloc ne-a recomandat să încercăm o comandă de la Buno-Gourmet.

De atunci tot comandăm de la ei, să avem stoc de astfel de chifteluțe la congelator, antricot de vită sau piept de rață. Pe scurt, niște sortimente de carne mai ieșite din comun, pe care le scot la înaintare ori de câte ori vreau ceva bun.

Eu fac de obicei chifteluțele la cutpor, dar pe site-ul Buno-Gourmet sunt foarte multe sugestii despre cum putem integra chifteluțele în alte rețete. Săptămâna aceasta, noi le-am mâncat cu garnitură de spanac și de linte.

Mâncărică de linte cu sfeclă roșie

Această rețetă a fost în cele din urmă o invenție proprie, un mix între mai multe rețete, majoritatea de ciorbă 🙂 M-a lovit pe mine ideea că lintea s-ar potrivi bine cu sfecla roșie pe care o aveam în frigider, am studiat ce zic experții – majoritatea combinau cele 2 ingrediente dar în ciorbe acre.

Eh, am dat zeama la o parte ca să zic așa, am cules de prin casă și 2 cepe și 2 morcovi și le-am amestecat pe toate în cratiță, cu condimente arăbești din belșug.

Lintea folosită de mine a fost tot roșie, motiv pentru care mi s-au părut senzaționale culorile obținute. Mai ales în timpul gătirii. La final s-au întrepătruns un pic și a mai scăzut elementul wow!, dar gustul a fost foarte bun, mie mi-a plăcut mult combinația. Olivia a strâmbat din nas la vederea tocăniței de culoare neobișnuită, dar în final și-a mâncat toată porția.

Supă de găină cu găluște

Un clasic la noi în casă, supa de găină de țară cu găluște nu dă greș niciodată. Ajunge 2-3 zile și e perfectă pentru seară, uneori și pentru prânz.

În continuare spun că mă consider tare norocoasă că pot cunoaște personal găinile care ajung în ciorba mea 🙂 Să-i dea Dumnezeu sănătate bunicei iubitoare de înaripate.

Paste rapide cu ton și praz și roșii

Pentru una dintre cinele săptămânii ne-am delectat cu niște paste integrale, făcute în doi timpi și trei mișcări. Am adunat pentru ele ce mi se părea că nu mai are viață lungă în frigider: niște praz, roșii cherry, 2 căței de usturoi și o cutie de ton.

Bune și aromate. S-a cerut a doua porție. Nu mai era. Ghinion.

Shaorma la farfurie, cu pulled pork și tzatziki

Pentru weekend am avut în plan o lucrare mai serioasă. Am lăsat de vineri seara la crock pot, pe programul de gătire lentă (10 ore) un mușchi de porc, înecat în condimente și sos de roșii. L-am găsit sămbătă dimineața așa:

Ca să fie distracția completă, m-am apucat și de făcut lipii în casă, din făină integrală, după rețeta lui Ciprian Muntele. Au ieșit foarte bune la gust, crocante, doar că … nu croncante le aveam în plan. Ci maleabile, ca pentru shaorma. N-a fost să fie, așa că shaorma mea s-a transformat în shaorma la farfurie.

Porcul a avut companie selectă: cartofi prăjiți, roșii și tzatziki, făcut din iaurt, castraveți dați pe răzătoare, usturoi și ulei de măsline.

Idei de dulciuri, gustări și mic dejun

Zacuscă pătimașă din păstrăv afumat

Pentru zilele de dezlegare la pește (nu că m-aș lăuda că am ținut post, că n-am ținut), zacusca asta e fix ce trebuie. Am descoperit-o la Băcănia Tei, poartă tot semnătura celor de la Pofta Focului, ale căror produse mi-au plăcut mereu, așa că nici ea nu m-a dezamăgit. E bună și dimineața și seara, alături de niște roșii, castraveți și pâine. De preferat de secară sau integrală.

Apropo, dacă vreți o pâine mai specială și să și ajutați o afacere cu misiune socială, puteți încerca produsele MamaPan. Sunt gustoase și făcute cu ingrediente sănătoase.

Snacks-uri sănătoase, din fructe și nuci, de la Kuki Fructifer

Pentru o gustare rapidă și sănătoasă între mese, am descoperit snacks-urile de la Naturoid, pe numele lor de scenă Kuki Fructifer. Preferatele mele sunt cele cu Mere & migdale, respectiv Banane & nuci.

Am pus și poză cu lista ingredientelor, să fie treaba clară că nu dăm banii pe prostii (nici nu luăm bomboane la copii) 🙂

Prăjitura leneșului, varianta cu făină de ovăz

Rețeta asta de prăjitură a leneșului e primită de la mama, pe vremea când mi se părea o corvoadă să stau în bucătărie și căutam lucruri cât mai simplu și rapid de făcut. Rețeta e așa: 1 ou, jumătate de cană de ulei, o cană de lapte, 2-3 căni de făină și o cană de gem, jumătate de plic de praf de copt. În mod normal se mai adaugă și zahăr, eu l-am sărit pentru că oricum știam că e suficient zahăr în gem și n-am vrut să exagerez.

Eu nu mai am făină albă în casă de câteva săptămâni, așa că am decis să încerc cu făină de ovăz. Am pus doar 2 căni, pentru că citisem că e nevoie de mai puțină și că iese o textură mai umedă.

În ciuda emoțiilor de a experimenta o variantă diferită, rezultatul a fost wow. Nu pot explica de ce, dar făina de ovăz i-a dat prăjiturii un gust de halva. Și alt avantaj e că făina asta o face mult mai sățioasă, mai mult de 2 bucățele nu prea poți mânca.

Nu e prăjitura foarte aspectuoasă (că deh, e a leneșului), dar a fost delicioasă.

Mic dejun continental

O masă cu de toate: legume, ruladă de cașcaval, pastramă afumată, pentru adulți. Pentru copil – fursecurile poloneze, că deh. Și pisicile războinice, de ceva timp sunt nelipsite de la mesele noastre. Dar cărțile sunt oricând prezențe agreate, telefoanele nu.

Fursecuri poloneze (de la Jamilla)

Pentru începutul săptămânii am avut în program o rețetă consacrată în bucătăria noastră, fursecurile Jamillei, pentru că aveam jumătate de cutie de Mascarpone rămasă de la tortul de sfeclă care trebuia folosită.

Nu sunt multe de spus aici, marele defect al acestor fursecuri e că se termină repede. Dar sunt perfecte pentru mic dejun.

Iaurt cu cereale și nuci

În foarte multe dimineți, micul nostru dejun are la bază cereale. Fulgi de ovăz și de porumb (luați separați, nu în mixuri sau amestecuri cu zahăr), nuci, migdale, stafide, goji. După gust, fulgii ăștia se înmoaie ba în iaurt, ba în sana, ba în lapte. 3 persoane, 3 prefeințe diferite. Eu sunt cu iaurtul.