La școala fetiței mele, restricțiile impuse de pandemie au fost soluționate în felul următor: Clasele 0-4 au fost împărțite în câte 2 grupe și învață în sistem hibrid. O grupă merge o săptămână fizic la școală, o săptămână participă de acasă, online. Teoretic. Practic, cel puțin la clasa I: un copil merge o săptămână la... Citește în continuare →
Săptămâna trecută am vorbit despre sacoșa de cumpărături 🛍️ și m-am bucurat de feedback-ul pozitiv primit. Dacă am făcut un singur om să ceară o pungă în minus de la supermarket, e un pas înainte 🙂 Astăzi mi-am ales drept victimă un alt obiect des întâlnit și folosit în casele noastre: sticla de lapte. N-o... Citește în continuare →
Pe ultima sută de metri a acestei vacanțe am înscris-o pe Olivia la prima ei tabară urbană de programare, desfășurată exclusiv online. Am fost reticentă la început, nu eram foarte convinsă de cum atârnă balanța joc vs aptitudini dobândite, dar am zis să fac o încercare. Și cursul s-a dovedit a fi, per total, o... Citește în continuare →
Optimismul e super-puterea de a vedea mereu o parte bună în tot ceea ce te înconjoară. E calea sigură spre a simți crâmpeie de fericire și spre a te bucura suficient de des, din orice nimic, cât să îți simți inima vie. Obișnuiam să am această super-putere. Dar de ceva timp încoace, simt cum se... Citește în continuare →
Despre importanța colectării selective și a reciclării am mai tot scris. Nu e ușor să-ți formezi noi deprinderi în România, nu e nici imposibil, dar e o necesitate. Reciclarea însă, chiar de s-ar face la standardele altor țări, nu e totuși suficientă. La fel de important sau chiar mai important este să reducem cantitatea de... Citește în continuare →
06:24. Ora la care a răsărit Soarele, astăzi. "Dar am văzut răsărituri în locuri mai frumoase." "Dar s-ar putea să fie nor, oricum." "Dar e prea devreme, o să fiu obosit." Și totuși, eu nu simt că am văzut suficiente răsărituri. E ceva atât de pur și de magic în modul în care primele raze... Citește în continuare →
"Noua ta viață începe când înțelegi că nu ai decât una" a fost un titlu care m-a atras imediat ce l-am văzut. În ultima vreme îmi plac titlurile lungi, care ascund în ele promisiuni și hint-uri despre subiectul acțiunii. În plus, m-a bucurat existența acestui titlu, în speranța că - dacă va fi promovat -... Citește în continuare →
Am ajuns azi la Cascada Scoruș din pură întâmplare. Pe drumul dinspre Sibiu spre București (via Voineasa, de ce nu?), am văzut pe stânga un indicator modest ce semnaliza Cascada Scoruș, traseu de o oră. Și pentru că aveam oricum în planul zilei să găsim un traseuț ușor, am mers pe mâna destinului. Traseul pleacă... Citește în continuare →
Am terminat "Fiica ceasornicarului" aseară și parcă am închis cartea cu un zâmbet. Nu mi se întâmplă prea des să fiu 100% de acord cu finalul unui roman, de cele mai multe ori eu l-aș vedea un pic altfel. Dacă e final închis, parcă lipsește misterul. Dacă e deschis, parcă rămâne ceva în aer. Ei,... Citește în continuare →
Cu ani în urmă, îmi plăcea tare mult să scriu felicitări. De ziua de naștere sau de sărbători, nu conta atât de mult ocazia cât gândul la emoția pe care o va simți destinatarul atunci când va vedea că cineva a pus suflet și a investit timp în scrierea unui mesaj personalizat. Așa că azi,... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 