Am amânat să scriu despre Superblog-ul care tocmai s-a încheiat, pentru că am investit atât de mult timp în scris, de-a lungul celor 27 de probe, incat am simțit nevoia să iau o pauza, în speranta că voi reuși să estompez cearcănele proaspăt câștigate. Pe langa cearcanele de toată frumusețea, am mai câștigat premii la... Citește în continuare →
Anul trecut pe vremea asta, cu puțin înainte de Moș Nicolae, eram în mijlocul unor copii din centrul SOS Satele Copiilor. Venisem să îi ajut cu niște teme la matematică, "ora" se terminase, așa că mai stăteam un pic de vorbă cu unii dintre ei. Îmi amintesc că o fetiță de vreo 8 ani îmi... Citește în continuare →
Am început acest blog la trei luni după ce am născut, din dorința de a consemna aici toate acele informații utile care mi se părea mie că lipsesc din blogosfera românească. Prima lipsă pe care am simțit-o a fost atunci când am avut nevoie de diverse informații despre alăptarea la sân a bebelușului. M-a frapat... Citește în continuare →
Cobor pe scări cu rucsacul zdrăngănindu-mi în spate. Strânsesem în el toate mărunțișurile colecționate de-a lungul timpului, hotărâtă să le donez la târgul de antichități din piață. Poate cineva chiar era în stare să le găsească un scop, eu le țineam îngrămădite prin sertare de prea multă vreme. Jos, în stația de autobuz, zăresc un... Citește în continuare →
O perspectivă masculină Știi "Biserica Sfântului 5"? Biserica aia unde, chipurile, se duc studenții să se roage pentru a trece un examen? Ei bine, nimic mai fals! Fake news! Tocmai am avut o revelație cum că legenda asta despre studenți și note e promovată și menținută în viață de femei, pentru a ascunde adevarata explicație:... Citește în continuare →
N-am mai fost de mult la teatru. Cred că ultima piesă pe care o văzusem a fost Toți fiii mei, la TNB. Frumoasă, intensă, cu impact. Dar clasică. Azi am încercat o altfel de piesă și un altfel de teatru: Unteatru. Citisem despre Sunset Limited acum mai bine de un an, pe un blog. Având în... Citește în continuare →
Cu câteva ore în urmă, la birou... 19:30. Bucătăria personală. Stăm toate patru în jurul mesei rotunde din bucătărie, cu burțile pline și cu zambete largi de satisfacție suspendate în colțurile gurii. Obișnuita comandă în grup a fost un succes și-a venit și foarte repede. Înaintea Anei chiar. Deși, la cum o știm cu totii, asta... Citește în continuare →
Sorb din cafeaua făcută de tine și mă gândesc cu uimire cât de departe am fost dispusă să merg, de-a lungul anilor, căutând fericirea. Am traversat kilometri, am urcat munți, am avansat poziții. Credeam că la capătul fiecărui drum voi găsi o piesă de puzzle pe care s-o asamblez în marea imagine a unei vieți... Citește în continuare →
Mult-așteptată Decembrie, Azi mă apuc de curățenie. Știu, mereu e mai comod să amâni până în al doisprezecelea ceas. Materia pentru examen se învață în ultima noaptea. Temele se scriu cu o zi înainte de deadline. Chiar și porcul se îngrașă în Ajun. Dar azi m-am trezit străfulgerată de ideea că cine a zis "nu lăsa... Citește în continuare →
Am fost odată că niciodată, în vremuri imemoriale, aceeași eu dar cu zece ani mai tânără. Suspendată în timp, la granița dintre adolescență și maturitate. Eram o romantică pe vremea aia și dintr-un exces de romantism s-a născut agenda mea de tip oracol, pe care am oferit-o cu emoție fiecărui coleg la sfârșitul clasei a... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 