Mi-a plăcut dintotdeauna să merg cu trenul. Profit de fiecare ocazie pe care mi-o oferă viața pentru a mă urca în mașinăria uriașă, cu zeci sau poate sute de roți, lăsându-mă complet în voia gândurilor. Încă n-am descoperit ceva mai relaxant pe lumea asta decât sunetul sacadat al roților pe șine, corelat cu priveliștea câmpurilor... Citește în continuare →
A fost odată ca niciodată o fetiță fascinată de hărți. De câte ori vedea o hartă pe undeva, inima îi vibra mai tare și simțea că i se deschide o ușă spre un tărâm misterios, complet necunoscut. Începea să analizeze toate nuanțele hărții, toate detaliile și culorile din zonă, apoi închidea ochii și încerca să... Citește în continuare →
Îmi place să observ oameni și detalii. Îmi place să analizez opțiuni, alegeri și consecințe. Așa am ajuns să ies măcar o dată pe zi cu Răzvan la țigară. Deși nu fumez, pentru mine e o ocazie bună de a evada dintre pereții biroului de sticlă, de a observa oamenii de pe stradă și de... Citește în continuare →
Eu și Adi ne-am cunoscut într-o zi friguroasă de toamnă, datorită unui telefon uitat acasă. Dă-mi voie să îți povestesc. Eram înca in facultate, locuiam în cămin, la etajul 7, și eram mereu în întârziere sau pe fugă. Nici dimineața aceea nu făcea excepție. Tocmai coborâsem scările în mare viteză și ieșisem în fața scării,... Citește în continuare →
Am știut de când m-am trezit că ziua de azi va fi diferită. Primul lucru pe care l-am văzut a fost ceasul electronic de pe noptieră, care îmi arăta ca e 1 Noiembrie. 1-11. Nu te întalnești în fiecare zi cu această combinație de cifre, ci o singură dată în an. Singura necunoscută era sub... Citește în continuare →
Închid cartea, apoi închid si ochii. Țin pleoapele bine strânse, dureros de strânse, pentru a opri șuvoiul lacrimilor care stau să țâșnească. Hoțul de Cărți m-a rascolit puternic. Deschid ochii, dar deși succesiunea stațiilor de metrou și lumea reală se desfășoară în fața mea, tot ce văd e imaginea lui Liesel. Mi-o imaginez ca pe o... Citește în continuare →
În fiecare dimineață, în drum spre birou, treceam pe lângă toneta de cafea la care o fată cu ochi mari și zâmbet molipsitor își servea clienții de parcă i-ar fi fost prieteni de-o viață. Am observat-o timp de vreo două luni de zile până să mă hotărăsc să îi incerc și eu cafeaua. Am aflat... Citește în continuare →
După mai bine de 5 ani petrecuți în vechiul apartament, am decis în cele din urmă să facem o investiție și să ne mutăm în casă nouă. Au fost mai mulți factori care ne-au convins să facem pasul. În primul rând, am fi vrut ceva mai mare ca suprafață, parcă semidecomandatul nostru de 2 camere... Citește în continuare →
Capitolul 1. În care apare problema. Cobor din bloc sărind câte două trepte deodată și cântând în gând. Nu cânt niciodată tare, pentru că singurul hit pe care îl știu cap-coada e "Un elefant se legăna". Dar asta nu ma oprește să fiu super bine dispusă. Dimineața mi se pare cea mai frumoasă parte a... Citește în continuare →
Port in geantă deopotrivă realități și iluzii. Acolo, în întunericul dintre torțile de piele, își găsesc echilibrul cele mai contradictorii aspecte ale mele. Uneori mă încovoi sub greutatea realității, și-mi scutur bine geanta, poruncindu-i să-mi amintească și de vise, apoi o mut de pe un umăr pe altul și-mi văd în continuare de existența monotonă prin... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 