Încerc să scriu despre ziua de astăzi la cald, pentru a consemna cât mai exact toate emoțiile prin care am trecut în doar câteva ore. Teamă, adrenalină, bucurie, satisfacție. Nu credeam că-mi încap atâtea sentimente, simultan, în micuța mea inimă. Nu credeam că voi avea șansa să o cunosc personal, să schimb câteva cuvinte cu... Citește în continuare →
Nu-mi place deloc trendul ăsta cu hashtaguri. Mi se pare că ne sărăcește vocabularul. Ieri, când am vazut Facebookul invadat de statusuri cu #MeToo, am avut reticența obișnuită. Apoi am început sa le citesc: mesajele, poveștile, explicațiile. Și le-am înțeles rostul. Azi ar fi trebuit să scriu despre povești culinare și despre genți, ca să... Citește în continuare →
"Care-i treaba cu ștampila?" E întrebarea tuturor celor care îmi trec pragul. Le înțeleg curiozitatea. Nu vezi în orice casă o ștampilă pusă în ramă, așezată frumos pe același perete cu poza de la nuntă. Ei bine, ștampila a apărut în viața noastră acum 9 ani. Eram tineri îndrăgostiți, la început de drum. Ne... Citește în continuare →
Nu e un secret faptul că lucrez într-o multinațională -- am mai scris despre asta și cu alte ocazii. Mai mult, nu sunt la prima multinațională ci cam la a patra, ceea ce mă face probabil destul de experimentată în tot ceea ce înseamnă mediu de lucru distribuit, echipe multietnice și interacțiune cu alte culturi.... Citește în continuare →
Aud această dorință de câteva ori pe zi. La telefon, pe mail, sau față în față, o familie plină de speranță mă roagă să le dau o recomandare de hotel sau pensiune care să fie ok pentru o escapada alături de copii. De preferat cazare în Poiana Brașov, că-i aproape și de pârtiile de ski,... Citește în continuare →
- Alo, mad'moazel Madelina? Vă aștept aici la parter, ca de obicei, am un pachețel pentru dumneavoastră. Am închis telefonul cu eleganță și am schițat un zâmbet obosit. Ziua începuse prost, și desi mă bucuram să-l aud pe curier de obicei, parcă azi nu era momentul să-și facă apariția. - Cobor să iau un pachet de... Citește în continuare →
Am spus "da" fără să clipesc. Relația noastră debutase atipic, cu un accident de bicicletă. Mihai a fost necunoscutul săritor care m-a ajutat să mă ridic și care mi-a privit cu un ochi de expert genunchii făcuți ferfeniță. S-a oferit imediat să mă conducă la el acasă și să-mi panseze rănile, căci locuia fix peste... Citește în continuare →
Ana nu avusese niciodată coșuri. În liceu, când toate colegele ei sufereau (deloc în tăcere) și incercau să-și ascundă fața invadată de cratere și dealuri, când colegii purtau șepci bine îndesate pe frunte, pentru a masca puzderia de coșuri presărate mai ceva ca stelele pe Calea Lactee, Ana trecea prin viață complet imună la blestemul... Citește în continuare →
Scriu această carte pentru băieții mei. Le voi istorisi una dintre cele mai mărețe povești, poate cea mai mare dintre toate -- o poveste despre bine și rău, despre putere și nevolnicie, despre iubire și ură, despre frumusețe și hidoșenie.... este singura carte pe care am scris-o vreodată." (John Steinbeck) Obișnuiesc să îndoi paginile cărților... Citește în continuare →
- O fereastră de motivație intrinsecă! - Poftim? -O fereastră de motivație intrinsecă. Asta-i tot ce trebuie să găsim pentru a convinge oamenii să consume din nou legume și fructe în stare crudă. În grupul celor trei entuziaști s-a lăsat o liniște apăsătoare. Andrei și Ștefan o priveau mirați pe Oana, ai cărei ochi străluceau... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 