De boala secolului suferă unul din zece români. Așa numesc specialiștii de la Organizația Mondială a Sănătății noua maladie mondială: depresia. Studiile arată că în mai puțin de cinci ani va deveni a doua cauză a dizabilității la nivel mondial și, până în 2030, principala cauză a mortalității. (Sursa info) In acest context, ii multumesc... Citește în continuare →
"Miercuri, respiram" e cea de-a doua carte dedicată adulților semnată de Prințesa Urbană, si sper ca seria ei de autor e in crestere. Am cumpărat-o, o zic sincer, nu cu foarte mari așteptări, căci descrierea ei m-a făcut să intuiesc despre ce e vorba si sa o gasesc astfel destul de previzibila; dar am cumpărat-o... Citește în continuare →
Puține lucruri sunt mai prielnice introinspectiei decât să cureți cartofi in grădină, pe fundal de muzică clasică. Usoara stare de alertă indusa de ascuțimea cuțitului, soarele dogoritor și crescendo-ul solemn al pianului m-au transportat departe în timp, pe cărări nou deschise. Pentru ca sunt unele cărți care ascund în paginile lor o cheie. De obicei,... Citește în continuare →
Se da urmatoarea situatie: Mergi pe strada, in drum spre casa, si observi in fata ta doi oameni care stau de vorba pe trotuar. Unul are in mana o cutie de bere, din care tocmai da pe gat ultimii stropi. Si arunca cutia. Pe jos. Langa tufisul de langa el. Cosul de gunoi e gol,... Citește în continuare →
Cand am inceput seria articolelor 2017#, dedicate cartilor citite anul acesta, mi-am propus sa nu las nicio lectura prada uitarii, ci sa scriu cateva ganduri imediat, indiferent daca mi-a placut sau nu. Cartile s-au scurs, articolele mai putin, si iata-ma azi restanta cu vreo 5 pseudo-recenzii si cu dorinta puternica de a ajunge cu temele... Citește în continuare →
A fost odată ca niciodată o vreme când visam sa zbor, sa înconjur lumea, sa bifez tot ce e de văzut pe pământ. A fost odată ca niciodată o vreme când mă dădeam în toate bazaconiile din parcurile de distracții, alergam noaptea prin pădure, mă aruncam cu capul înainte în necunoscut. A fost odată ca... Citește în continuare →
Am ramas probabil ultima participanta la Spring Super Blog 2017 care inca nu a scris nimic despre cum a fost si ce-a insemnat pentru mine. Sa fie oare un indiciu ca atat de mult m-a instovit acest concurs, incat am simtit nevoia de o pauza? 😀 Inceputul M-am înscris in competitie prin febuarie, fără să știu... Citește în continuare →
Am scris aici despre cum am ajuns sa particip la Super Blog si ce a insemnat acest concurs pentru mine. Totusi, dincolo de impresiile generale, am vrut neaparat sa imi fac timp si pentru o mica analiza a problelor si a articolelor cu care am participat, analiza ce sper sa-mi fie utila pentru editiile viitoare... Citește în continuare →
Nu de condus, ca pe-asta il aveam deja, ci de biblioteca. Si, culmea, sunt mult mai dornica sa il folosesc pe cel care imi deschide usa cartilor decat pe cel care imi deschide portiera masinii 🙂 Astazi am facut ceva ce imi propun de mai bine de 10 ani, si anume sa calc pragul uneia... Citește în continuare →
E nu mai știu a câta oară când simt că trece moartea milimetric pe lângă mine pe trecerea de pietoni. Deja mi se pare hilar să-mi fac probleme legate de avioane și teroriști, căci probabilitatea de a fi călcată de un șofer grăbit, chiar în fața blocului, e infinit mai mare decât orice alt scenariu... Citește în continuare →
În Căsuța Oliviei 